Cum recunosti potentialul unui loc de a se defini pentru cei din jur ca spatiu al teleportarii ? Cand apare acel echilibru care structureaza atmosfera si care creeaza senzatia de scurtcircuitare a temporalitatii ? Potentialul magic e al spatiului sau al omului care il locuieste ?
Calatoria naste mai mereu astfel de intrebari, iar evenimentul de lansare a vinurilor Avincis, petrecut pe colinele Dragasanilor, mi-a lasat senzatia unei vizite intr-o tara straina. Aproape ca ma puteam imagina la o petrecere pe malurile Garonnei.
De mult timp n-am mai avut ocazia de a asista la renasterea unui loc sub semnul gratiei si al bunului gust. O vila mica si frumoasa, construita in 1907, restaurata cu arhitect, o crama cu design modern, perfect integrata in peisaj. O priveliste minunata asupra vaii Oltului.
Domeniul Dobrusa de la Dragasani apartine familiei Stoica, iar arhitectul care a schimbat fata locului este Alexandru Beldiman. Proprietatea are un potential imens pentru organizarea de evenimente, iar faptul ca cineva si-a dorit sa creeze un astfel de loc in Romania, ma face sa sper in continuitatea initiativelor de acest tip.
Vinurile pe care am avut ocazia sa le degustam sunt, deocamdata, albe. Cramposie selectionata 2010, Sauvignon Blanc 2010 si Muscat Ottonel 2010, creatia oenologului Ghislain Moritz. La prima impresie, mi-a placut Sauvignon-ul, un vin corect, vioi, care s-a facut remarcat gustativ printr-o interesanta lama citrica. Din cate am inteles, printre soiurile de sturguri cultivate aici se afla si pinot noir, ceea ce ma face sa astept vinurile rosii cu deosebit interes.
In ceea ce priveste numele vinurilor, imi permit o mica observatie legata de un fenomen care a capatat amploare. Mi-ar fi placut ca aceste vinuri sa nu se numeasca Avincis (desi am inteles motivele care i-au determinat pe proprietari in alegerea acestui nume), ci sa poarte numele dealurilor Dragasanilor. Cred ca un vin e profund legat de tarana din care provine, iar celebrarea existentei sale nu se poate face decat sub rezonanta lexicala a unui nume atins de patina timpului, care are puterea sa stabileasca o legatura sentimentala cu publicul sau. Nu e un caz singular de reticenta in alegerea unor toponime autohtone ca nume de vinuri, si tocmai de aceea asupra acestui subiect voi reveni intr-un articol viitor.
Dincolo de asta, aparitia domeniului Dobrusa de la Dragasani, e un eveniment deosebit in lumea vinului romanesc.
Mulţumesc pentru această prezentare/semnalare!
Locul & arhitectura sunt cu adevărat minunate, şi te îmbie să mergi acolo, şi chiar dacă nu eşti beutor de licori stoarse din struguri…
Subscriu întru totul observaţiei asupra denumirii vinului. Chiar cred că a venit timpul să-şi asume producătorii numele fumoaselor ţarine din care-şi obţin licorile. Iar de Drăgăşani, nădăjduiesc, că s-a auzit departe de limitele acelei zone, şi chiar dincolo de fruntariile ţării) De aceea, pe cînd un Chateau Drăgăşani?
Moldovenii produc demult şi cu succes “Chateau Vartely”, în coasta vechiului tărg al Orheiului…
Ma tem ca Dragasani nu suna destul de premium pentru pretentiile producatorului, care dupa cum arata sticla vrea sa se pozitioneze destul de sus. Banuiesc ca asta a fost si gandirea sa.
In rest, sunt masca ce au putut face acolo, in special cladirea noua, care arata ca o nava azteca din viitor!
“Destul de premium”?
Credeam că statutul de premium e dat de calităţile superioare ale vinului, şi nu de cum numeşti sticla & conţinutul. Sutele şi miile de denumiri de chateau-uri franţozeşti nu sunt destul de “premium”? O întrebare:-)
Cat despre pozitionarea premium, cred ca alinax a vrut sa sublinieze faptul ca in lumea vinului de la noi marketingul primeaza in fata dorintei de a celebra locul, iar numele vinului e privit exclusiv ca atribut de vanzare. Se cauta nume sonore, distinctive si ca sa zic asa cu aura “nobila”, in detrimentul unor apelatiuni considerate mai neaose…
@Alinax
Sunt si eu curios, probabil ca si Vladimir, sa aflu cateva exemple de pe la noi care sa sune premium. (vorbim aici de localitate, nu de brand, da?)
Cat despre nava azteca din viitor, trebuie sa-ti dau o veste proasta…aztecii au cam disparut. 😀
Mie personal îmi place infinit mai mult vila din 1907, din era “romantică” a României, decît “nava aztecă”, căci nu e de acolo…Îmi place să dau mereu acest exemplu, de integrare în peisaj, casa lui Curzio Malaparte, de pe insula Capri…http://en.wikipedia.org/wiki/Casa_Malaparte
Şi asta, zău dacă nu seamănă cu arhitectura fascist-mussoliniană!
Si mie mi-a placut mai mult vila. Dar, cred ca e remarcabil faptul ca au construit o crama apeland la un arhitect si ca s-a facut un efort vizibil si costisitor pentru integrare peisagistica.
Capri si Malaparte, ah, ispita!:)
există crame mai noi, construite în ultimii ani, fără a se apela la arhitecţi? în altă ordine de idei, sunt cam sătul de acest gen de arhitectură seacă, fără personalitate, şi fără a se ţine cont de “duhul” locului, de acel formidabil “genius loci”…tocmai asta admirăm mai mult la nordici sau japonezi: specificitatea! nu?
Avand in vedere cat de urat se construieste, as zice ca da.
Din pacate, la noi, genius loci se exprima doar in vin.
…Ce bine ar fi să fie aşa! Măcar ceva să se exprime sub forma unui “genius loci”.
Un loc intr-adevar frumos, cel putin din poze. De-abia astept sa incerc vinurile lui Ghislain.
Privelistea de pe dealurile Dragasanilor e superba.
Dar uite, tot luîndu-ne cu una-alta, am uitat să întreb ceva esenţial: vinuri roşii nu se produc la acea cramă? Sau încă sunt lăsate la maturat?!
Vladimir, scuze ca iti raspund asa tarziu, dar am fost trei zile la Iasi, la blogmeet, si-am stat departe de net.
Da, au si soiuri rosii, deocamdata inca la butoi…
Dupa investitiile facute presupun ca tinteste in primul rand piata de afara, unde denumire “englezite” (adica usor de pronuntat in engleza si eventual si cu un strop de latina, victorie, vinci..etc.) sunt un “must”. Vezi si Lacerta ca exemplu.
Nu demult citem pe undeva parerea unui englez ca soiul Feteasca Neagra ar avea un mult mai mult succes afara daca i-am schimba nitel denumirea. Si ii dau dreptate, si lui si celor din articolul de mai sus, in ziua de astazi sa iti permiti luxul sa numesti un vin dupa traditia locului este mai debraba o dovada de romantism si un indiciu clar de faliment, mai ales cum arata piata de vin de la noi.
Si oricum lasati ca avem destule denumiri “traditionale” pentru bauturi care orice numai vin nu se pot numi…prefer un vin corect pe care sa scrie ca e facut la Dragasani. Cand o sa avem “branduri” cat de cat internationale in vin atunci o a ne permitem si luxul sa chinium clientul cu diacriticele limbii romane…
@Vladimir B.: ai dreptate cu vila, este superba, dar, din pacate discutia se poarta si aici in aceeasi termeni de mai sus…oricum producatorii “cu pretentii” de la noi vad ca incearca sa impace si capra si varza, restaureaza si cladirile si conacele vechi dar merg pe modernism la cladirile noi. Si la Bulgari am vazut cam acelasi lucru…
Oricum superba locatia si foarte ok prezentarea
Dan, as zice ca in ziua de azi, sa-ti permiti luxul sa numesti un vin dupa traditia locului e un lux :). Dar, nu cred ca poti deveni “international’, cel putin in materie de vin, decat in momentul in care dai vinului valoarea adaugata pe care ti-o da respectul pentru tine si locul care te-a facut om.
Crama e superba, iar pozitionarea pe segmentul premium al pietei nu o face popularitatea podgoriei mai ales in contextul in care in Romania lucrurile stau tocmai invers. “Omul sfinteste locul” si ce am auzit recent “Vinul il face omul, soiul si butoiul”
Corect, perfect de acord cu tine, si eu sunt de parere ca trebuie sa stii de unde vii ca sa stii spre ce vrei sa te indrepti. Doar ca marketingul pe stil englez din ziua de astazi (asta este deja e un oximoron,” marketing pe stil englez” 🙂 Dragashani nu e tocmai usor de promovat…in general cuvintele romanesti, datorita diacriticelor sunt cam greu de pronuntat de catre anglo-saxoni. Oricum majoritatea producatorilor “quality” de la noi au ales denumiri comerciale cu Prince, Coroane, etc…
Cum a fost la Iasi?..:)
Ca sa parafrazez un prieten, piata vinului e mare ! Daca Dragasani e greu de pronuntat de englezi, poate e usor de pronuntat pentru chinezi (dra- gha-sha’) 🙂
La Iasi a fost o pace si o ospitalitate de care imi voi aminti multa vreme…
O idee buna cu chinezii si diacriticile noastre…s-ar descurca mult mai bine.:)
Pfiu… am ratat blogmeet-ul de data asta…next time maybe :(!
dar cu chinezii nu e de glumit: au început să producă şi ei vinuri…au apărut şi la noi…vor avea ei, oare, nevoie de micuţele cantităţi pe care le putem oferi noi?
Din cate imi amintesc, am citit anul trecut intr-un ziar, despre intentiile unui producator roman de a exporta vinuri vrac in China, asa ca…
De acord cu pastrarea numelor “neaose”. Fac parte din identitatea locului si, la urma urmei, din celebrul “terroir”. Nu cred ca fiind greu de pronuntat vor fi evitate de alte natii. Daca vinul merita, se vinde. Cunosc numeroase soiuri, producatori, crame ale caror nume imi este greu spre imposibil sa-l rostesc fara ajutor si exercitiu, si cu toate astea il cumpar. Depinde de scopul fiecaruia: sa vinzi mult, sa vinzi ceva bun sau sa vinzi si mult si bun. Sau….
Mda, parca Tohani zice ca face o fabrica de imbuteliere acolo si trimite vrac de aici…din ce imi aduc aminte.
Spre China au luat-o repede fratii de peste Prut de cand cu problemele cu Rusia si cica ar avea ceva succes. De la noi parca tot cei de prin Moldova stiam ca sunt in tratative avansate sa desfaca pe piata chinezeasca…stiu ca la un moment dat dezvoltau logistica (depozite,etc.) pentru export in portul de la Galati…