Tag Archives: avincis

Enfin Mark Dworkin vint…

Degustările de la târgurile de vin îmi amintesc de caleidoscopul cu care mă delectam în copilărie:  imagini recompuse, arome fragmentate, crâmpeie de senzaţii care se vor actualiza, întotdeauna, altfel.

De fapt, nu ştii cum va fi momentul tău al întâlnirii cu vinul. Poate fi mut şi timid, ca un premiant de care eşti mândră, dar care refuză să spună în public poezia pe care aţi repetat-o acasă, sau locvace ca un octogenar care a schimbat trei regimuri politice şi are tolba plină de poveşti.

Când gust un vin nou, cel mai tare îmi doresc să pot privi prin el, în viitor. Degustările “en primeur“ au farmecul unui joc de noroc în care miza cea mare e propria ta satisfacţie. În ceea ce priveste 2011, ne întâmpină, deocamdată, cu o ofensivă de vinuri albe, proaspete, crude şi primăvăratice, pe care le mai puteţi degusta şi azi, la Goodwine.

Premierele ?

Vinurile Liliac – vii tinere, oenolog austriac. Nu prea înteleg de ce au ales un nume aşa bizar, dar vinurile sunt corecte şi plăcute.

Şi, în sfârşit, Jidvei face vin ! Mark Dworkin e autorul vinurilor albe din 2011, gamele Ana şi Maria.

Mi-au plăcut: Sauvignon blanc 2010 şi Rosé 2011 de la Stirbey, Fetească albă 2010 asamblată cu Pinot gris 2011 de la Avincis, Pinot Noir 2009 de la Budureasca, şi Roero arneis 2010 Tenuta Carretta de la Eduardo Miroglio.

Aştept cu nerăbdare să le degust din nou alături de prieteni.

6 Comments

Filed under ştiri cu şi despre vin

La anu’ si la multi ani, sa bem vin de Dragasani !

Cum recunosti potentialul unui loc de a se defini pentru cei din jur ca spatiu al teleportarii ? Cand apare acel echilibru care structureaza atmosfera si care creeaza senzatia de scurtcircuitare a temporalitatii ? Potentialul magic e al spatiului sau al omului care il locuieste ?

Calatoria naste mai mereu astfel de intrebari, iar evenimentul de lansare a vinurilor Avincis, petrecut pe colinele Dragasanilor, mi-a lasat senzatia unei vizite intr-o tara straina. Aproape ca ma puteam imagina la o petrecere pe malurile Garonnei.

De mult timp n-am mai avut ocazia de a asista la renasterea unui loc sub semnul gratiei si al bunului gust. O vila mica si frumoasa, construita in 1907, restaurata cu arhitect, o crama cu design modern, perfect integrata in peisaj. O priveliste minunata asupra vaii Oltului.

Domeniul Dobrusa de la Dragasani apartine familiei Stoica, iar arhitectul care a schimbat fata locului este Alexandru Beldiman. Proprietatea are un potential imens pentru organizarea de evenimente, iar faptul ca cineva si-a dorit sa creeze un astfel de loc in Romania, ma face sa sper in continuitatea initiativelor de acest tip.

Vinurile pe care am avut ocazia sa le degustam sunt, deocamdata, albe. Cramposie selectionata 2010, Sauvignon Blanc 2010 si Muscat Ottonel 2010, creatia oenologului Ghislain Moritz. La prima impresie, mi-a placut Sauvignon-ul, un vin corect, vioi, care s-a facut remarcat gustativ printr-o interesanta lama citrica. Din cate am inteles, printre soiurile de sturguri cultivate aici se afla si pinot noir, ceea ce ma face sa astept vinurile rosii cu deosebit interes.

In ceea ce priveste numele vinurilor, imi permit o mica observatie legata de un fenomen care a capatat amploare. Mi-ar fi placut ca aceste vinuri sa nu se numeasca Avincis (desi am inteles motivele care i-au determinat pe proprietari in alegerea acestui nume), ci sa poarte numele dealurilor Dragasanilor. Cred ca un vin e profund legat de tarana din care provine, iar celebrarea existentei sale nu se poate face decat sub rezonanta lexicala a unui nume atins de patina timpului, care are puterea sa stabileasca o legatura sentimentala cu publicul sau. Nu e un caz singular de reticenta in alegerea unor toponime autohtone ca nume de vinuri, si tocmai de aceea asupra acestui subiect voi reveni intr-un articol viitor.

Dincolo de asta, aparitia domeniului Dobrusa de la Dragasani, e un eveniment deosebit in lumea vinului romanesc.

24 Comments

Filed under degustări, călătorii la crame, vinuri româneşti