Nu stiu daca are vreo legatura cu pomii in floare, dar eu am considerat intotdeauna ca luna mai, e luna rosé-ului. E atat de frumos sa te asezi la o terasa, in primele raze de soare ale primaverii, si sa privesti in lumina un pahar de rosé, sa te uiti cu atentie cum razele iti invaluie paharul si cum culoarea straluceste in mii de nuante. Probabil ca in asta consta farmecul acestui vin. Pentru mine, rosé -ul e in primul rand, culoare si prospetime.
In ciuda faptului ca la noi, rosé -ul e un vin pe nedrept ignorat, am constatat cu mare placere ca la aceasta categorie, avem vinuri romanesti foarte bune. Dupa rosé-ul Terra Romana 2009 (cel care iata a fost medaliat cu argint la “Mondial du rosé” de saptamana trecuta) si cel de la Prince Stirbey, l-am incercat si pe nou aparutul rosé Rotenberg 2009.
Photo by Doron
Asa cum a declarat chiar creatorul lui, vinul este rezultatul unui concurs de imprejurari care au dus la aparitia unui rosé care iese din orice tipar. In ce ma priveste, probabil ca daca l-as fi baut legata la ochi, l-as fi catalogat drept un vin rosu mai bizar – are evolutie la pahar, note de baric si caracteristici de vin rosu. E un rosé din merlot, cu o culoare superba, care m-a impresionat prin aromele intense si foarte fresh, de macese si citrice (intre grapefruit si portocale rosii), completate dupa ceva timp, de note de migdale si vanilie. Gustul mi s-a parut preponderent portocale rosii, cu note de vanilie, mere verzi si un final de alune vanilate si fructe rosii. E un vin cu prestanta, neasteptat de complex pentru un rosé. Reactia fata de vinul asta, in grupul meu de prieteni, a fost oarecum bizara. A fost apreciat mai mult de fete, desi eu il consider un rosé cu o atitudine foarte masculina.
Sunt o adepta a paharului de rosé baut la terasa, dar in fata acestui vin atat de complex si de viguros, gandul m-a purtat catre un experiment gustativ.
Despre ce e vorba cititipe
cu bucurie iti impartasesc ca un rose m-a ajutat sa ma despart, abia acum in luna mai, cu blandete, de iarna mea iubita si sa accept mai usor primavara. randurile tale imi completeaza simpatia pentru acest nou prieten, Rose-ul. iti multumesc cu drag!
Chiar si Reginei zapezii ii place rose-ul 🙂
cu siguranta mi-a spus ca-l prefera unui sarut cu gust de capsuni http://iubirisiingeri.blogspot.com/2010/05/sarut-cu-gust-de-capsuni.html 🙂
eu tocmai am asociat roze-ul de la stirbey la niste scoici
http://paine-de-casa.blogspot.com/2010/04/moules-marinieres-bulgaresti.html
si am mai “asociat” saptamana trecuta o sticla de terra romana cu niste salamuri italiene. terra romana mi s-a parut excelent, mai ales tinand cont de pretul foarte accesibil, pe la 30 ron; nu stiam ca a fost medaliat.
urmeaza zilele astea si rotenbergul mult laudat. am baut recent un alt roze, nu mai tin minte ce era (nu era rotenberg, sint sigur), la care m-a frapat asemanarea cu un vin rosu, lipsit insa de tanini. Atita ca era demisec, un pic prea dulce iar eu nu l-am asociat cu nimic… m-am lasat un pic luat de val, si am ras o sticla intreaga solo. de atunci caut aceeasi caracteristica, insa la un roze sec, dupa ce spui tu se pare ca rotenberg fits the bill.
Da, e un rose super sec si cu 14% alcool :), care face parte din categoria vinurilor care te lasa cu impresia ca n-ai aflat de la ele, decat prima parte a povestii…
tocmai termin o sticla de rose ceptura 2009 si sint de acord cu tine, mi se pare un vin mai degraba “barbatesc”, in sensul ca nu are nici macar aluzii de dulce, eu percep chiar o anumita astringenta care ar putea deveni obositoare daca n-ar fi sustinuta de aromele alea – eu am perceput, pentru prima data la orice vin baut de mine, arome de cireasa, confirmate si de my better half care are un palat mult mai capabil decit mine… si de vanilie; adica aroma complexa a unei pastai veritabile de vanilie, nu esenta. un vin foarte misto, nu de toata ziua insa.
Da, si eu am perceput acea aroma de cireasa, care la un moment dat mi s-a parut a fi visina :).
E un vin pe care sa-l bei incet si trebuie sa stai de vorba cu fiecare pahar…
Mona, daca tot te-ai apucat de rose-uri(stiu ca Dan e fan declarat) incearca si Chateau Domenii 2009. E mai dulce(are 4 g/l), dar pentru o tarta cu fructe ar putea sta bine, zic eu.
Cat despre ce spunea Dan, de Terra Romana, celor de la Serve le cam iese in ultima vreme rose-ul, chiar si cel din Vinul Cavalerului.
Mai degraba rose-urile s-au apucat de mine :).
Multumesc pentru sugestie. Am sa-l incerc.
Aferim, bre! Ca bine le zici! Si la fel de bine le-a zis si vinu’ asta al matale. Inca imi amintesc soapta lui din seara in care ne-am cunoscut. Mi-a zis ca o sa avem conversatii mai lungi…