Tag Archives: chardonnay

Posibilitatea unui tartar

Biftec tartarul a fost visul imposibil al copilăriei mele. Bunicilor mei le plăcea să gătească, aveau un adevărat ritual al meselor de sărbătoare, iar bunicul mă răsfăța cu rețetele lui de salată cu pește afumat și icre și îmi povestea despre bistroul unchilor lui din Grădina Botanică din București, unde, în perioada vacanțelor școlare, era de ajutor în bucătărie. Considera că biftec tartarul e un preparat clasic, care nu ar trebui să lipsescă dintr-un meniu de bistro. Nu a apucat însă să îmi facă mult lăudatul biftec tartar. Carnea era greu de găsit în anii ’80. Am mâncat biftec tartar pentru prima oară, în 1997, la Budapesta.

Biftec tartarul este o celebrare a cărnii proaspete și deși în toate rețetele care circulă pe internet se menționează sos tabasco, worchestershire și așa mai departe, consider că singurul ingredient de nelipsit sunt caperele, iar mușchiul nu trebuie tocat, ci trebuie tăiat cubulețe pentru că ceea ce trebuie să simți înainte de toate este textura și aroma necosmetizată a cărnii. Este un preparat care se face și se consumă pe loc din ingrediente care trebuie neapărat să fie proaspete- mușchi de vită și ouă. Dacă nu ai ingrediente proaspete, nu faci tartar. E, dacă vreți, un elogiu adus clipei, prezentului.

Nouă ne place să-l servim cu pâine prăjită și unt. În plus, în mod surprinzător, e un preparat versatil care poate fi asociat atât cu un chardonnay, cât și cu un vin rosé sau cu un vin roșu mai ușor.

Într-un studiu despre viața bună, aș avea în vedere trei simboluri ale bogăției: apă potabilă la robinet, aer nepoluat și posibilitatea de a prepara oricând un biftec tartar. Cred că sunt trei indicatori care nu ne vor minți niciodată. Aș mai adauga- poate -și cât de la îndemână este cumpărarea unui chardonnay bun pentru o asociere ideală cu tartarul.

Vă invit așadar să faceți, la început de an, acest studiu asupra nivelului vostru de viață. Iar dacă vă place biftec tartarul și aveți drum prin Budapesta, vă recomand Déryné Bistro.

Leave a Comment

Filed under gastronomie și taifas culinar, în imperiul bunicilor

Turul Frantei si bicicletele de pe etichete

Desi in lumea vinului etichetele au un rol pur functional, trebuie sa marturisesc ca sunt atrasa de sticlele cu etichete frumoase. Imi plac conceptele inspirate si producatorii care vad si dincolo de o eticheta menita sa comunice informatiile de identificare ale unui vin. Uneori, comit sacrilegiul de a pastra sticle cu etichete deosebite chiar si atunci cand vinul s-a dovedit mediocru.

Din punctul meu de vedere sunt doua feluri de vinuri. Cele a caror eticheta nu conteaza si cele care, in lipsa notorietatii, se vad nevoite sa te atraga prin design. In general, vinurile frantuzesti fac parte din categoria celor care nu au nevoie de un design de eticheta. De altfel, in cazul lor, etichetele sunt mai mult sau mai putin la fel, de obicei o imagine stilizata a castelului sau domeniului unde se produce vinul, monocrome si, de cele mai multe ori, discrete. Si vorba unui prieten, daca pe eticheta scrie Chateau Angelus, restul nu prea mai are importanta.

De curand, am descoperit vinurile bulgaresti Cycle produse de vinaria Minkov. Mi-au sarit in ochi de pe raft, in primul rand pentru ca au un design atractiv si folosesc ideea bicicletei, dar intr-un mod mult mai creativ decat o face producatorul chilian Cono Sur, si el un impatimit al ciclistilor.

© Doron

Vinurile Cycle reprezinta gama medie a Fratilor Minkov, sunt corecte si placute si pot fi gasite in Bulgaria la pretul de 17 lei. Dintre vinurile degustate mi-a placut in special cupajul de Chardonnay cu Colombard, care imbina in mod fericit aciditatea placuta a Colombard-ului cu corpolenta si aroma Chardonnay-ului.

© Doron

Si cat de frumos e textul de pe contra-eticheta !

(Какво означава CYCLE?

Кръговрат. Колело. Цикъл.

Кръговратът в природата. Колелото на живота. Цикличността на времето.

CYCLE е вечният стремеж към красивите усещания.

CYCLE е търсене…

CYCLE е пътешествие във времето!)

Adica in traducere libera :
Ce inseamna Cycle ?

Cerc. Roata. Ciclu.

Ciclul naturii. Roata vietii. Ciclicitatea timpului.

Cycle este eterna vanatoare a senzatiilor placute.

Cycle este o cautare.

Cycle este o calatorie in  timp !

Fratii Minkov – pentru care vinul reprezinta o calatorie romantica prin diferite epoci, intre traditie si inovatie, dar si o continua reinventare – mostenesc o proprietate care apartine familiei Minkov din 1875. E printre altele prima podgorie din Bulgaria care castiga o medalie de aur la Bruxelles in 1894.

Iar pe site-ul lor, am gasit acest text, care mi s-a parut cel mai frumos haiku despre terroir

(Какво е тероар?

Ветровете, които галят лозята…

Слънцето, което ги озарява…

Дъждовете, които утоляват жаждата им…

Земята, която им дава сили да зреят…

Природна сила, която формира индивидуалността на виното.

Виното, с което можеш да почувсваш земята и сетивността на времето.)

Ce este terroir-ul?

Vanturile care mangaie viile …
Soarele care le luminează …
Ploile care le potolesc setea …
Pămantul care le da puterea sa se coaca …
Spiritul naturii care formeaza personalitatea vinului. Si timpul care o slefuieste.

Si as adauga eu.

Totul este Cycle. Nimic nu e nou sub soare, lucrurile sunt date uitarii, apoi se redescopera sau se reinventeaza.

Leave a Comment

Filed under drinking in good company

Din nou la Ceptura

Cum sunt o mare admiratoare a zonei Ceptura, incerc sa profit de faptul ca e aproape de Bucuresti. De data asta, am fost in vizita la S.E.R.V.E. Din capul locului, trebuie sa spun ca am fost uimita de dimensiunile cramei si de amploarea investitiei pe care domnul Guy de Poix a facut-o la Ceptura. Nu stiu de ce traiam cu impresia ca e o crama mai mica. Apoi, am mai avut si alte motive de uimire: vinul se produce afara in curte si nu exista un beci, o crama propriu-zisa, toate etapele vinificarii se executa ca sa zic asa, “pe orizontala”. Am fost impresionata si de ordinea si curatenia care domnea acolo, aproape ca intr-o fabrica de medicamente.

Am apreciat in mod deosebit efortul domnului Aurel Rotarescu – oenologul si directorul Cramei S.E.R.V.E –  care si-a pierdut aproape o zi intreaga cu noi, ne-a aratat via si ne-a explicat pe indelete etapele vinificarii vinurilor albe si rosii.  Mi-a facut o deosebita placere sa constat ca e un om pasionat de vin si de meseria pe care o practica. Acum ca l-am intalnit, cred ca la deschiderea sticlelor de Cuvée Charlotte voi alatura si ceva din inefabilul luptei lui cu vinul vesnic schimbator si de fiecare data altfel…

Desi cunosc o mare parte din vinurile SERVE, in special pe cele rosii, de data asta, cea mai mare surpriza a fost un vin alb: Chardonnay din gama Terra Romana. Un vin de urmarit. Si cum am aflat ca au plantat si Riesling de Rhin, astept cu nerabdare sa-l degust, cand va apare. Totusi, cel mai bun vin S.E.R.V.E ramane Cuvée Charlotte, pe care il stiu de prin 2003, cand ofertele de pe piata romaneasca de vin erau ceva mai limitate. Cuvée Charlotte 2007, cel care se gaseste acum pe piata, a fost medaliat cu argint de Decanter si producatorii spun ca ar trebui sa-l mai tinem la pastrare vreo 3 ani. Cine are rabdare…

10 Comments

Filed under degustări, călătorii la crame

Love & hate, your name is Chardonnay

De cand ma stiu am avut cu Chardonnay-ul o relatie dificila. La inceput a fost ura. Imi mai amintesc si acum, foarte acut, gustul primului Chardonnay. Era epoca Chardonnay-urilor dulci romanesti, cu gust de dropsuri. Si am trait mult timp cu impresia ca chardonnay-ul e un soi de vin dulce. Cred ca toti cei care m-au intalnit in aceea perioada si mi-au vorbit de chardonnay, isi aduc aminte de moaca mea terifiata. Asta pana cand mi-a iesit in cale Chablis-ul, si m-am indragostit…  Apoi vremurile s-au schimbat, si pe piata romaneasca a aparut si chardonnay-ul sec, dar si  chardonnay-ul baricat, un vin pe care nu il uiti usor. Imi aduc aminte ca la prima incercare, l-am catalogat drept un vin greu, vanilat si cu arome de caine ud. Totusi, nu prea sunt o bautoare pasionata de chardonnay. Poate si din cauza ca prea e la moda…

Chardonnay-ul e un soi de strugure originar din Franta, unde se cultiva mai ales in zonele de clima rece : Champagne, Chablis si Bourgogne. E un strugure versatil, care da un vin cu caracteristici diferite in functie de sol si aria climatica. Preferatul meu, Chablis-ul, e un vin citric si vegetal, cu arome florale si nuante minerale, expresia solului calcaros al zonei. Astazi Chardonnay-ul se cultiva cam peste tot in lume si este un vin foarte popular, mai ales in Lumea Noua. California, Australia, Noua Zeelanda si Africa de sud au productii importante de Chardonnay si consumatori infocati.

In amintirea unei seri cetoase de noiembrie, am ales un Chardonnay italian din regiunea Collio, pe care l-am baut prima data intr-o taverna, la Venetia, alaturi de niste cozze e vongole delicioase. La masa de alaturi, doi americani se certau cu chelnarul, in engleza, incercand sa-i explice ca lasagna lor nu e suficient de fierbinte si ca ei vor o lasagna noua, nu aceeasi portie incalzita la microunde. Crezand ca suntem francezi, chelnarul ne-a abordat in franceza, dar vazand ca ne descurcam si in italiana ne-a mustrat zambitor: ”de ce nu spuneti ca vorbiti italiana si ma lasati sa-mi obosesc meningele !” Americanii au primit o lasagna gata scoasa din cuptor, dar ne-au privit portiile de scoici cu invidie..

Attems – Lucinico-Gorizia, Chardonnay 2007, Venezia Giulia, are o culoare galbena, vesela si luminoasa, arome florale, nota untoasa, tipica Chardonnay-ului si un finish cu ceva fructe exotice, dar predominat lamaios. E un vin echilibrat, care imbina armonios notele de aciditate si aromele florale cu onctuozitatea. L-am servit alaturi de spaghete cu fructe de mare.

Totusi, cand vine vorba de Chardonnay merita sa incercati si un Blanc de Blancs, o sampanie produsa 100% din Chardonnay, care intrece in complexitate si eleganta multe vinuri din Chardonnay din lume…

20 Comments

Filed under soiuri de strugure

Cele mai gustoase bule…

Evenimentul acestui an a fost intalnirea cu prima mea sampanie milésimé: Billecart-Salmon, Vintage 2004, Brut sans dosage, comercializata de Selection Schwander. E drept ca sampania asta m-a facut sa pierd trenul catre Zürich…

 

E una din cele mai delicate sampanii pe care le-am baut vreodata. O combinatie de Pinot noir 70% si Chardonnay 30%, de un galben pai, viu, dezvolta o explozie de bule vesele si o aroma fructata foarte rafinata. E cremoasa si cu final lung, fara sa-si piarda pregnantul caracter serafic.

Asa cu am povestit intr-un alt post, sampania se face dintr-un amestec de vinuri din struguri albi (chardonnay) si rosii (pinot noir, pinot meunier), dar si dintr-un amestesc de vinuri produse in ani diferiti, motiv pentru care pe eticheta sticlei de sampanie nu este specificat anul recoltei. Exceptia de la aceasta regula e reprezentata de asa numitele “Champagnes Millésimés”.

Sampaniile millésimés se produc numai in anii considerati exceptionali pentru podgoria respectiva si numai din struguri culesi in acel an. Au o personalitate pregnanta si caracteristici de invechire, date de cei minim 5 ani pe care ii petrec in pivnita inainte de a putea fi comercializate. Mai au si o alta caracteristica ce le apropie de vinuri. In timp ce o sampanie obisnuita, trebuie sa ofere caractere constante de aroma si gust de la un an la altul, o sampanie millésimé e menita sa dezvaluie caracterul propriu vinului din acel an si din acest motiv e diferita de cele din anii anteriori.

Daca va intalniti cu ele, nu veti regreta ca ati lasat trenul sa plece…

Leave a Comment

Filed under vinuri rare

vineri, 19 februarie. Aseara am fost mai buni unii cu altii…

Nu stiu altii cum sunt, dar mie cel mai tare imi place sa sarbatoresc fara sa am motive impuse din exterior. Cred ca sentimentul sarbatorii e cel care iti deschide cel mai tare simturile si te face mai bun cu tine si cu cei din jur. Imi place sa sarbatoresc lucrurile mici. Ma bucur mai tare sa deschid o sampanie pentru ca e soare si razele imi gadila geamul, pentru ca bucatarul a prins un peste, sau pur si simplu, pentru ca vecinul cel nepoliticos, de la patru mi-a dat buna ziua si mi-a tinut usa de la lift, si mai putin pentru ca e dragobete, ziua femeii, ziua iubirii si alte astfel de date prestabilite, cand e musai sa fim mai buni unii cu altii…

Hier soir, j’ai fait la fête. Am servit, la antreu, ciupercute umplute cu branza de cosulet de Rucar si usturoi, iar ca fel principal: rechin in sos de vin de la Ramnicu Sarat, cu ghimbir, la cuptor.

Vedeta serii: sampanie Rhein Extra Brut Imperial. Amestec de chardonnay cu feteasca regala, e produsa la Azuga, prin metoda traditionala din Champagne. Are un perlaj fin si subtile arome fructate. Costa in jur de 35 de lei si mi se pare cel mai bun raport pret calitate in materie de sampanie ce poate fi achizitionata de pe piata romaneasca.

4 Comments

Filed under gastronomie și taifas culinar

Cum incepe pasiunea pentru vin

Mi-e tare rusine sa recunosc, dar pana sa merg la cursul de oenologie credeam ca chardonnay-ul e un vin dulce, pentru ca asa era cel romanesc in magazine la aceea vreme. Si din acest motiv, nu voiam sa aud de vinul alb. Si mai credeam ca vinul nu poate sa miroasa a nimic in plus, decat a alcool. Si nu pot sa uit senzatia de stupoare pe care am incercat-o, atunci cand am gustat prima data un Chablis. Si cum e senzatia aia cand vinul din paharul tau miroase a tei, exact la fel cum miroase uneori, pe strada mea din Bucuresti, in mai. Prima data, aroma te loveste, parca, in plex, si nu poti sa crezi ca in paharul tau sta inchisa mireasma campurilor insorite si mirosul plopilor din aprilie. E un pic straniu, pentru ca ai senzatia ca te-ai prostit. Si nu pot sa va descriu cum e, cand vinul din pahar miroase a piele si a trabuc, ca in biblioteca bunicului. Sau cand are exact aroma de cafea a lichiorului pe care il facea bunica. Si bucuria care te cuprinde…

Ce inseamna „un vin bun ?”. Ca si o carte buna, vinul bun iti deschide o lume dincolo de tine. La primul meu curs de oenologie, eu care uram chardonnay-ul, s-a intamplat sa gust un Chablis si mirosul teilor si dupa-amiezele insorite din copilaria mea au navalit peste mine. Si atunci am inteles de ce se temea Burebista…

4 Comments

Filed under poveştile Monei

Stii cat zahar e intr-un pahar de vin ?

Vinurile se clasifica si in functie de cantitatea de zahar pe care o contin. Este important sa stii cum este vinul pe care vrei sa-l cumperi, nu atat pentru pericolul de a-ti pierde silueta, cat mai ales pentru a putea aprecia daca vinul respectiv va merge cu ceea ce ai de gand sa gatesti sau sa servesti alaturi de el. Pentru vinul romanesc, mentiunea “sec” de pe eticheta inseamna cam 4 grame de zahar la litru, “demisec” intre 4 si 12 grame la litru, “demi-dulce” intre 12 si 50 de grame la litru. Iar un vin dulce are peste 50 de grame la litru. Concentratia de zahar din vin, depinde insa si de obiceiurile culturale. Rusii sunt mari consumatori de vin dulce. Asa se explica de ce vinurile romanesti de pana in 1989 erau in majoritate dulci sau demi-dulci, Romania fiind printre furnizorii importanti ai URSS. Gustul pentru vin dulce s-a pastrat  mult timp pe piata din Romania, si a trebuit sa astept anul 2000 ca sa beau primul Chardonnay sec romanesc.

In schimb, francezii si italienii sunt bautori de vin sec. Dar un vin sec frantuzesc are, in medie, doar 2 grame de zahar la litru. Daca degusti alternativ un vin sec frantuzesc si unul romanesc, din aceeasi categorie, vei observa diferenta. Mai mult chiar, pe piata franceza de vin, piata educata si cu traditie, mentiunea “sec” pentru anumite vinuri e considerata de la sine inteleasa. Veti descoperi foarte multe vinuri frantuzesti care nu au menitunea “sec” pe eticheta, de exemplu, cele din Bordeaux.

Pentru ca e decembrie si am tot vorbit de sampanie, tin sa fac urmatoarea precizare. In cazul sampaniei, mentiunea sec nu inseamna 4 grame de zahar la litru, ci intre 17 si 35 de grame. Sampania are un regim special, datorat specificului sau de fabricatie. Dupa ce procesul de fermentatie in sticla a incetat, si sampania  a stat in crama cam 12- 18 luni, sticla este desfacuta pentru a fi inlaturata drojdia, care a ajutat la fermentarea vinului. In timpul acestei operatii o mica parte din sampania din sticla se pierde. Sticla se completeaza cu un sirop numit “lichid de expeditie sau “de dozaj”, care are in compozitie zahar din trestie de zahar si vin vechi. Sampania se clasifica in functie de concentratia in zahar a lichidului de expeditie astfel: extra-brut, brut, sec, demi-sec, dulce. Sampania care nu e deloc dulce se numeste extra-brut. Brut inseamna 12 – 20 grame de zahar la litru, sec 17-35 grame la litru, demi- sec pana la 50 de grame de zahar la litru, dulce peste 50 de grame la litru.

Gusturile sunt culturale si nu se discuta. Eu insa, trebuie sa marturisesc ca sunt o acritura si ca urmare, prefer vinul sec si sampania extra-brut…

PS. Poza e facuta de amicul Doron, vasnic combatant intr-ale vinului…

6 Comments

Filed under tot ce trebuie să ştii despre vin

Blanc de Blancs

“Blanc de blancs” si “blanc de noirs”, sunt doua tipuri speciale de sampanie. Nu se intalnesc foarte des, pentru ca producerea lor tine de hazardul recoltei anuale de struguri. Blanc de blancs este sampania in a carei componenta intra doar chardonnay. Este delicata, fina si are un perlaj minunat. In paranteza fie spus, la francezi, o sampanie e cu atat mai apreciata cu cat perlajul e mai fin, adica bulele sunt mai mici. “Blanc de noirs” e facuta numai din pinot noir si e o raritate. In Champagne se spune ca, daca ai ocazia sa te intalnesti cu un Blanc de noirs nu trebuie sa eziti, va fi o experienta unica.

Sampania din imagine vine din tara vecina si prietena, Bulgaria si e una din preferatele mele. Pastreaza in ea toata aroma chardonnay-ului, e onctuoasa si invaluitoare si are multe bule, mici, mici. Se gaseste la Metro Ruse (Pyce), la un pret fara concurenta…

7 Comments

Filed under vinuri rare

O, tu, sampanie ferice !

“Sampania nu e nimic mai mult decat un vin cu bule”, mi-a marturisit cu ciuda, un coleg american, “dar daca deschizi o sticla de vin alb la pranz, risti sa fii etichetat drept alcoolic, in schimb, daca ceri o sticla de sampanie vei fi considerat très chic”.

Sampania e un amestec de vinuri care suporta o a doua fermentatie, iar daca iti place sa te dedulcesti cu bulele sprintare, merita sa o cunosti mai indeaproape:

  1. Sampania de calitate se produce prin asa numita metoda traditionala, cea de-a doua fermentatie a vinului – cea care are drept rezultat bulele – are loc in sticla. Metoda de producere este obligatoriu trecuta pe eticheta si este un lucru pe care trebuie sa-l ai in vedere cand cumperi o sticla.  Denumirea “Champagne” nu mai poate fi folosita azi decat de producatorii din regiunea Champagne.  Toti ceilalti producatori, care folosesc aceasta metoda dar nu mai pot numi rezultatul sampanie, folosesc termenul de “vin spumant produs prin metoda traditionala” sau “dupa metoda champenoise”. Exista si alte metode de a produce vin cu bule, ca de exemplu fermentarea in cuva, dupa care vinul cu bule este tras in sticle, dar rezultatul e inferior. Acest tip de vin care nu se produce prin metoda traditionala sau champenoise, se numeste in Romania vin spumos.
  2. La mama ei, in Champagne, sampania nu se poate face decat din 3 soiuri de strugure – chardonnay, pinot noir si pinot meunier. Caracteristica principala a strugurelui de sampanie e aciditatea. Cu cat soiul e mai acid, cu atat sunt mai multe sanse pentru bule multe si vesele.
  3. Cel mai frecvent folosit e amestecul de chardonnay si pinot noir in proportii variabile in functie de caracteristicile vinului ales, dar se pot folosi si amestecuri de cate 4 vinuri, unele vechi si de un an sau doi, dar si un singur fel de vin.
  4. In general, sampania odata scoasa pe piata e destinata unui consum imediat, in cursul acelui an. Daca nu detii o pivnita cu temperatura constanta si cu mucegai care sa absoarba umiditatea din aer, nu are rost sa incerci sa o pui la pastrare, esti mai castigat daca o bei.
  5. Spre deosebire de vin, care e diferit de la un an la altul, sampania mai ales cea de calitate deosebita – francezii o numesc “grand crue”- trebuie sa isi pastreze aceleasi calitati, (aroma, concentratie de bule, tarie alcoolica) indiferent de anul de fabricatie si de componenta vinurilor in amestec. Maestria vinificatorului consta in a alege amestecul de vin care, desi diferit in functie de recolta anuala, trebuie sa dea acelasi rezultat dupa a doua fermentatie in sticla, ca cel din anii anteriori.
  6. Din toate aceste motive, pe eticheta sticlei de sampanie, nu e specificat anul recoltei, ca la vinuri.
  7. In medie, dureaza cam 2 ani ca sa produci un lot de sampanie, chiar 3 ani in cazul celor foarte bune. Asa se explica si pretul ridicat.

Pare complicat, dar merita sa o pretuiesti…

8 Comments

Filed under tot ce trebuie să ştii despre vin