Category Archives: drinking in good company

December 9, 2011 · 2:33 pm

Bunurile vietii

Usa podului scartaie. Simti in nari aroma dulce-acrisoara de boia si de fum. Suncile pudrate de lumina difuza care se strecoara prin lucarna te imbie. Mijesti ochii, intinzi mana si…te trezesti salivand cu regret. Am visat aievea acest vis din podul casei bunicilor, cu sunculite si carnati lasati la uscat, la intalnirea cu un Château La Gaffelière, 1978.

Degustarea CellarTales din noiembrie, organizata de Raluca si Oliver Bauer, a fost un festival al vinurilor mari de Bordeaux, al elegantei si inefabilului, in atmosfera speciala a restaurantului La Mandragora.

Am degustat 9 crus classés bordoleze, un riesling si 2 vinuri total necunoscute mie, alaturi de preparatele culinare ale lui Paul Peter Kopij.

pate de vanat cu fistic, piure de pastarnac cu mar, dulceata de trandafir cu piper si spuma de ciuperci

Flight I

1990 Chardonnay-Bründlmayer Kamptal

1997 Rosserto Manzone Piemont

Chardonnay-ul austriac, baricat, m-a suprins printr-un nas de vin rosu invechit, dar si prin faptul ca, la nivel gustativ nu am simtit deloc prezenta baricului. Vinul a fost expresiv cu arome de miere de salcam, tei, fistic si speculoos, cu aciditate buna si finish frumos cu note untoase si de ceai. E, fara indoiala, cel mai bun Chardonnay pe care l-am baut vreodata.

1997 Rosserto Manzone e un vin alb special, produs din strugurii Rossese Bianco de un mic producator din zona Langhe (Piemont). Familia Giovani Manzone detine din 1925, 8 hecatre de vie si produce vinuri nefiltrate din soiuri locale. Acest Rosserto se deschide spectaculos cu arome de cereale in miere, coniac, caramel si unt, dublat de note gustative de nuci caramelizate si senzatii mentolate. Postgustul foarte lung.

terina de fois gras si carpaccio marinat in vin rosu

Flight II

1981 Grand cru classé, Château La Lagune, Haut-Médoc

Din pacate, acest vin a avut defect de dop si a fost schimbat cu un Cabernet Sauvignon 2003 de la Prince Stirbey, un vin echilibrat care l-a inlocuit cu succes pe mult mai celebrul Château La Lagune. In plus, a mers de minune cu felul principal, friptura de cerb in sos de rata, cartofi dauphine cu migdale, piure de conopida afumata, varza rosie cu nuci caramelizate si foitaj cu dulceata de gutui.

friptura de cerb in sos de rata, cartofi dauphine cu migdale, piure de conopida afumata, varza rosie cu nuci caramelizate si foitaj cu dulceata de gutui

Nu stiu cum se face dar, din anul destul de arid 2003, am baut, in acest an, cateva vinuri romanesti bune (Syrah Nachbil 2003, Chateau Domenii Ceptura 2003, Cabernet Sauvignon Stirbey 2003, Cuvee Charlotte 2003).

Flight III

1983 Grand cru classé, Château de Fieuzal, Graves

1983 Grand cru classé, Château Batailley, Pauillac

In timp ce Fieuzal isi cam pierduse puterea si avea bine cunoscutul gust metalic al vinurilor care mor, Batailley s-a dovedit un Pauillac clasic, barbatesc, aflat intr-o forma olfactiva de zile mari. Nu imi aduc aminte sa mai fi putut identifica vreodata atat de multe arome dintr-un foc: piele, tutun, fum, ciuperci, frunze tomnatece, pamant, ciocolata si menta. Bun vin !

Flight IV- Ah, si iata-ne in Margaux !

1985 Grand cru classé, Château Prieuré-Lichine, Margaux

1995 Grand cru classé, Château Prieuré-Lichine, Margaux

Diferenta de 10 ani mare cat un secol: 1985, o placere: nas frumos de piele, pamant si cafea topindu-se intr-o dulceata de mure care se ridica din adancuri. Un gust intens si proaspat, delicat si elegant. Din punctul meu de vedere, cel mai bun vin rosu al serii. 1995 foarte crud cu aroma ierboasa de salvie si gust de boabe crude de cafea. Mai are ani buni in fata.

Flight V

1978 Grand cru classé, Château Smith Haut-Lafitte, Graves

1978 Grand cru classé Château La Gaffelière, Saint-Emilion

Ca de obicei, dezamagirile sunt provocate de numele celebre. Château Smith Haut-Lafitte mi s-a parut  greoi, cu aciditate scazuta si arome muribunde de fructe confiate. In schimb, La Gaffelière m-a incantat cu arome pregnante de sunca, fum si cafea, cu tanini vii si aciditate buna.

Flight VI- La final, Saint-Julien, din doi ani excelenti in Bordeaux, 1970 si 1975.

1970 2-ème cru classé ,Château Léoville-Las-Cases, Saint-Julien

1975 2-ème cru classé, Château Léoville-Las-Cases, Saint-Julien.

Vinurile mi s-au parut destul de asemanatoare in expresia aromatica foarte eleganta (piele, trufe, tutun, cafea), dar Château Léoville-Las-Cases 1975 a fost mai echilibrat si mai bogat, cu note de gem de macese si de dovleac copt ingemanate intr-un postgust foarte viu.

Flight VII

Momentul special al serii a fost insa, discutia cu Paul Peter Kopij, le Chef de la Mandragora, acompaniata de 2007 riesling auslese “Graacher Himmelreich“ Cardinal Cusanus Stiftswein si parfait de rozmarin. Ascultandu-l povestind cu atat pasiune despre meseria lui, m-am convins inca o data ca mancarea si vinurile se fac pentru prieteni, ca sa fie traite cu prietenii. Nimic nu valoreaza toate aceste bunatati daca nu sunt scaldate in starea de gratie pe care numai niste oameni “capabili sa glumeasca inteligent” o presara asupra clipei. Ei sunt bunurile vietii.

6 Comments

Filed under drinking in good company

Tagged as , , , , , , , ,

October 6, 2011 · 11:09 pm

Adevarata si trista poveste a zinfandelului artezin

Intotdeauna mi-am dorit sa calatoresc in America fara viza, iar cand acest lucru se va intampla, inevitabil, sper sa fiu suficient de tanara ca sa ma mai incante ideea unei calatorii peste ocean. Pana una alta, m-am bucurat de America intruchipata de resedinta ambasadorului Statelor Unite la Bucuresti, excelenta sa, Mark H. Gitenstein. A fost o seara deosebit de placuta cu vinuri californiene si friptura de vita, cu prieteni noi si vechi, si cu dezbateri pe tema viitoarelor noastre proiecte.

M-am bucurat de reintalnirea cu doua vinuri bune: zinfandel artezin si sequana pinot noir din portofoliul Hess, pe care am avut ocazia sa le degust si cu un an in urma, pe vremea cand se cautau distribuitori pentru piata romaneasca.

 

Zinfandel artezin 2009 a fost unul din cele mai elegante, echilibrate si expresive vinuri ale serii, cu un buchet deosebit chiar si in cazul degustarii, mai putin obisnuite, in aer liber. De altfel, in incercarea de a-l cunoaste mai bine, se pare ca l-am atins cu geanta, sticla a basculat, depasind marginea mesei, s-a rostogolit prin aer sub ochii mei ingroziti si s-a prabusit la picioarele mele cu zgomot surd. In linistea subita care s-a lasat, cei din jur m-au privit cu indulgenta si compasiunea pe care o ai pentru un copil despre care nu stii inca daca e poznas sau tampitel. De altfel, ma asteptam ca bodyguarzii, intruchipare a lui Clint Eastwood in filmul “In the line of fire”, sa se agite si sa strige “nobody move” !  La doua zile dupa acest incident, pantofii mei inca mai duceau cu ei mireasma inegalabila a artezinului. Cat despre pantofii lui Mihnea, se pare ca au scapat neatinsi…

Dintre alte vinuri pe care am apucat sa le degust, mi-au placut in special Robert Mondavi -Cabernet Sauvignon 2005, Kendall-Jackson Pinot Noir -Reserve 2008 si Beringer Chardonnay (pentru cei care apreciaza chardonay-ul baricat).  Din pacate, sequana pinot noir 2009 parca n-a mai fost atat de echilibrat si spectaculos ca cel incercat anul trecut, dar poate e un vin prea tanar inca.

In ce ma priveste, seara americana a fost o excelenta ocazie pentru a afla ca pe piata romaneasca pot fi gasite, cel putin teoretic, o gramada de vinuri din California. Importatorii acestor vinuri in Romania sunt Cramele Recas pentru Robert Mondavi, Cramele Oprisor pentru Beringer, Lerida International pentru Kendall-Jackson si Heinrig Distribution pentru Hess Familiy si E&J Gallo Winery.

7 Comments

Filed under drinking in good company

Tagged as , , , , , ,

July 19, 2011 · 8:24 pm

Vinuri din Peloponez

Desi Grecia ne e foarte aproape, recunosc ca nu m-am intrebat vreodata cum sunt vinurile lor, si nici n-am incercat sa-mi imaginez, dar in capul meu, ele erau intr-un fel asociate cu cele din Bulgaria, poate datorita ariei geografico-culturale comune.

In scurta mea trecere prin Grecia, n-am apucat sa beau decat vinuri licoroase. De altfel, cel mai cunoscut vin din aceasta categorie, Muscatul de Samos, se gaseste si la noi, dar l-am vazut chiar si la supermarket in Elvetia. Asadar, hazardul a facut sa ma intalnesc cu vinurile grecesti in Romania. Razvan Avram, importatorul acestor vinuri, ne-a oferit prilejul de a le degusta. A fost o seara lunga.

Ca impresie de ansamblu, acestea sunt vinuri de gastronomie, adaptate verilor toride ale Greciei. Ele nu seamana nici cu vinul romanesc si nici cu cel bulgaresc. Grecilor le plac vinurile sincere, nebaricate, in care se simte pregnant gustul strugurelui. Vinurile albe sunt deosebit de placute, proaspete, usor de baut, ideale pentru vipia serilor de vara romanesti. Mi-au placut in special, Prorogos Lafazanis, 2010, cupaj de roditis 70% si savatiano 30%, un vin floral si mineral, usurel, dar echilibrat, cu un excelent raport calitate pret, 19 lei in magazinul Good Point, si Moschofilero, Lafazanis 2010, un vin mai corpolent si aromatic mai complex, cu un final lung si placut. Aceste vinuri mi-au adus aminte de ceea ce un prieten drag imi spune mereu, si anume ca spre deosebire de vinul rosu, un vin alb e bun atunci cand duci paharul la gura fara sa-ti dai seama ca faci acest gest.

Vinurile rosii m-au dezamagit un pic, au corpuri subtirele, dar, in schimb au acelasi gust brut de strugure. Cel mai expresiv a fost un agiorgitiko, Lafazanis Nemea 2007, tinut 12 luni la baric, despre care Razvan ne-a spus ca e un vin facut exclusiv pentru export. Vinul are o expresie aromatica asemanatoare shirazului, dar e si tributara baricului – vanilie, cafea, condimente, piper. Acest 100% agiorgitiko mi-a evocat imaginea unui grec brunet si cret, cu mustata pe oala si inceput de burta, mare vanator de caracatite si care seara, prepara cu maiestrie, pentru prieteni, cotlete de miel cu multe condimente.

In cele din urma, trebuie sa mentionez si vinul cel mai controversat al serii, Retsina (cupaj de roditis 70% si savatiano 30%, cu o usoara aroma de rasina de brad). Aceasta licoare care iti lasa pe limba senzatia de coaja de brad, imi aduce intotdeauna aminte de padurile copilariei mele, si ma intreb daca nu cumva merita sa fie asociata cu branza in coaja de brad de la Rucar. Ca si bauturile cu anason, retsina e expresia gustului condimentat al sudului, greu de sters din memorie de cei care s-au lasat vrajiti de el.

5 Comments

Filed under drinking in good company, ştiri cu şi despre vin

Tagged as , , , , , , ,

May 19, 2011 · 7:19 pm

Drinking in good company

Vinul e o pasiune calofila, iar pivnita de vinuri ascunde inlauntrul ei o biblioteca. Sambata seara, la degustarea organizata de Raluca si Oliver Bauer, am avut ocazia de a ma delecta cu vinuri celebre, dar si de a reflecta pe marginea colectionarilor de carti si vinuri.

Vinurile, ca si cartile, traiesc din intertextualitate si se imbogatesc in momentul impartasirii cu ceilalti. Cer dexteritatea pe care ti-o da experienta ca sa navighezi printre ele, si timp ca sa aduni si sa discerni. Ca sa ajungi colectionar de vinuri, fie mostenesti o pivnita cu vinuri, fie incepi de foarte tanar. De aceea, o degustare cu vinuri vechi de 20 – 30 de ani e interesanta, mai ales din prisma faptului ca sunt vinuri dificil de colectionat, vinuri care ajung greu la un novice. Trebuie sa beneficiezi de experienta si de bani ca sa le alegi si sa le cresti, de rabdare ca sa nu le deschizi prea devreme, de educatie indelungata a gustului ca sa le poti aprecia dupa 20 de ani, asa, “usor fezandate”.

Au fost multe vinuri bune, pe care Ciprian le-a descris cu mare acuratete in articolul lui, iar eu o sa ma opresc asupra catorva care m-au surprins:

Vina Tondonia Reserva, Lopez de Heredia, 1991, 90 % viura si 10% malvasia. Un vin care a fost invechit in stejar 4-5 ani si a petrecut 14 ani in sticla, fiind comericalizat pe piata abia anul trecut ! La deschidere m-a surprins prin nasul tipic de vin rosu invechit, miere, aciditate incredibila, si un final foarte lung. A evoluat treptat in pahar spre fagure de miere si coaja de fructe, apoi a trecut in registru floral, ca sa revina apoi cu arome grele de caise confiate, fructul pasiunii. Iar, pe la miezul noptii, cand a trebuit cu regret, sa dau pe gat vinul ramas in pahar, mai parea ca are inca ceva de spus.

Merlot Veenwouden – “Privat cellar”, 1999. Un vin din Africa de sud cu arome tipice zonei, mai ales ierburi aromate, ceai negru si rooibos, dar si cu caracteristici de merlot, un vin inca viu si destul de bine pastrat. Interesant.

Mi-au placut mult Bordeaux-urile de aproape 30 de ani vechime. 5 eme cru classé Château Batailley, 1981 – Pauillac, a fost potrivit expresiei frantuzesti „hardi et terreux”, e drept cu niste tanini cam uscati in final, dar cred ca a pierdut mult prin comparare directa cu revelatia serii: Grand Cru Classé Château Giscours 1981 – Margaux. Un vin atins de bagheta toamnei “zana melopeelor” cu arome de piele, ciuperca, frunze, si mai ales pamant, de o expresivitate debordanta, fin, elegant, complex. E genul de vin pe care si la 30 de ani vechime, il analizezi cu atentie, il intorci pe toate fetele si nu-i poti gasi nici un defect. Am un prieten drag care, in momentele astea de extaz si stupoare pe care ni le prilejuieste cate un vin, obisnuieste sa exclame: “da, asta e vin !”

De curand, Irina se intreba daca nu cumva vinul se preface, pe papile, a fi ciocolata cu cirese.

Cat din ceea ce simti e cu adevarat in vin, ca prezenta fizica ? Si din ce e facut un vin ?

In primul rand, din ceea ce ai citit despre el – podgorie, struguri, si detalii tehnice de fabricatie – si, in plus, o poveste despre personalitatea oenologului sau vinificatorului, suspans la deschidere si un ritual al degustarii (culoare, arome, gust, postgust), asteptari si confirmari, o impresie de ansamblu care se fondeaza pe experienta sau mai potrivit spus, “le vécu”, si, in cele din urma, totul se incheie, ciclic, cu o poveste.

De fapt, vinul e o carte. Iar povestitul, ca si cititul, e un viciu.

6 Comments

Filed under drinking in good company

Tagged as , , , , , , , , , ,

April 6, 2011 · 9:47 pm

Turul Frantei si bicicletele de pe etichete

Desi in lumea vinului etichetele au un rol pur functional, trebuie sa marturisesc ca sunt atrasa de sticlele cu etichete frumoase. Imi plac conceptele inspirate si producatorii care vad si dincolo de o eticheta menita sa comunice informatiile de identificare ale unui vin. Uneori, comit sacrilegiul de a pastra sticle cu etichete deosebite chiar si atunci cand vinul s-a dovedit mediocru.

Din punctul meu de vedere sunt doua feluri de vinuri. Cele a caror eticheta nu conteaza si cele care, in lipsa notorietatii, se vad nevoite sa te atraga prin design. In general, vinurile frantuzesti fac parte din categoria celor care nu au nevoie de un design de eticheta. De altfel, in cazul lor, etichetele sunt mai mult sau mai putin la fel, de obicei o imagine stilizata a castelului sau domeniului unde se produce vinul, monocrome si, de cele mai multe ori, discrete. Si vorba unui prieten, daca pe eticheta scrie Chateau Angelus, restul nu prea mai are importanta.

De curand, am descoperit vinurile bulgaresti Cycle produse de vinaria Minkov. Mi-au sarit in ochi de pe raft, in primul rand pentru ca au un design atractiv si folosesc ideea bicicletei, dar intr-un mod mult mai creativ decat o face producatorul chilian Cono Sur, si el un impatimit al ciclistilor.

© Doron

Vinurile Cycle reprezinta gama medie a Fratilor Minkov, sunt corecte si placute si pot fi gasite in Bulgaria la pretul de 17 lei. Dintre vinurile degustate mi-a placut in special cupajul de Chardonnay cu Colombard, care imbina in mod fericit aciditatea placuta a Colombard-ului cu corpolenta si aroma Chardonnay-ului.

© Doron

Si cat de frumos e textul de pe contra-eticheta !

(Какво означава CYCLE?

Кръговрат. Колело. Цикъл.

Кръговратът в природата. Колелото на живота. Цикличността на времето.

CYCLE е вечният стремеж към красивите усещания.

CYCLE е търсене…

CYCLE е пътешествие във времето!)

Adica in traducere libera :
Ce inseamna Cycle ?

Cerc. Roata. Ciclu.

Ciclul naturii. Roata vietii. Ciclicitatea timpului.

Cycle este eterna vanatoare a senzatiilor placute.

Cycle este o cautare.

Cycle este o calatorie in  timp !

Fratii Minkov – pentru care vinul reprezinta o calatorie romantica prin diferite epoci, intre traditie si inovatie, dar si o continua reinventare – mostenesc o proprietate care apartine familiei Minkov din 1875. E printre altele prima podgorie din Bulgaria care castiga o medalie de aur la Bruxelles in 1894.

Iar pe site-ul lor, am gasit acest text, care mi s-a parut cel mai frumos haiku despre terroir

(Какво е тероар?

Ветровете, които галят лозята…

Слънцето, което ги озарява…

Дъждовете, които утоляват жаждата им…

Земята, която им дава сили да зреят…

Природна сила, която формира индивидуалността на виното.

Виното, с което можеш да почувсваш земята и сетивността на времето.)

Ce este terroir-ul?

Vanturile care mangaie viile …
Soarele care le luminează …
Ploile care le potolesc setea …
Pămantul care le da puterea sa se coaca …
Spiritul naturii care formeaza personalitatea vinului. Si timpul care o slefuieste.

Si as adauga eu.

Totul este Cycle. Nimic nu e nou sub soare, lucrurile sunt date uitarii, apoi se redescopera sau se reinventeaza.

Leave a Comment

Filed under drinking in good company

Tagged as , , , , , ,

March 29, 2011 · 10:56 pm

Blind date cu vinurile Aureliei Visinescu

Dintre jocurile de societate pe care confreria vinului le impune si-au facut loc si pe la noi degustarea in orb (degustarea vinului fara a avea posibilitate de a vedea eticheta sticlei) si conceptul de blind dinner (degustarea legat la ochi).

Daca degustarea in orb a aparut din necesitati de evaluare obiectiva a vinului intr-o piata in care numele vinului e din ce in ce mai important si marketingul din ce in ce mai agresiv, m-am intrebat intotdeauna, cat de pertinenta e experienta unui blind dinner in cazul celui care scrie despre vin, tinand cont ca prima etapa a evaluarii unui vin e vizuala.

Ocazia de a reflecta la aceste intrebari mi-a fost oferita de doamna Aurelia Visinescu prin invitatia de a participa la un blind dinner cu vinuri de la Sahateni la Secreto Wine Club. Trebuie sa spun din capul locului, ca a fost una dintre cele mai interesante si placute experiente in ceea ce priveste asortarea vinului cu mancarea, Daniel Wendorf de la Société Gourmet reusind prin asocieri clasice sau inedite, sa scoata in evidenta nota personala a fiecarui vin. O dovada ca Aurelia Visinescu site sa-si povesteasca vinurile si a facut-o cu mare placere si legata la ochi, cot la cot cu noi.

Am degustat 6 vinuri: NOMAD Sauvignon Blanc 2008 alaturi de crema de leurda, o combinatie inedita, dar care a reusit sa scoata in prim plan aciditatea placuta si aromele de fan cosit si “pipi de chat” ale unui sauvignon blanc neasteptat de mineral si cu o tipicitate de soi remarcabila.

White ARTISAN 2009 (cupaj de tamaioasa romaneasca, riesling si feteasca alba) cu consommé de rosii cu sofran (bazat pe stock de peste). Un cupaj interesant sub imperiul pregnant aromat, al tamaioasei, vinificat sec. Am remarcat si la acest cupaj, ca si la sauvignon, aceeasi mineralitate.

NOMAD Pinot Noir 2007 cu ravioli cu spanac si sos de zbarciogi, una dintre cele mai reusite combinatii ale serii. Vinul deosebit de expresiv, m-a rasfatat cu o boare discreta de violeta, ca o parere, care a fost inlocuita rapida de note sustinute de ciuperci, nuantate incredibil de zbarciogii cu ravioli.

Red ARTISAN 2007 (cupaj de feteasca neagra, merlot si cabernet sauvignon) cu piept de pui la gratar, marinat cu miere si coriandru, impreuna cu piure de morcovi si vanilie, morcov crocant si reductie de otet balsamic. Un vin extrem de placut si de baubil, cu nas caracteristic de shiraz (?) si cu gust de feteasca. Parca l-as mai incerca si la lumina zilei, pentru edificare…

ANIMA Merlot 2008 alaturi de creme brulée cu branza si masline negre uscate. O combinatie la care chiar nu ma asteptam, dar care m-a convins definitiv cat de importanta e o buna potrivire a vinului cu mancarea. Daca la inceput vinul a fost inchis, iar structura si tanini ne-au facut sa ne gandim la un cabernet, in asocierea cu branza si caramel, merlotul a reusit sa-si etaleze superbele arome de cafea si cacao.

ARTISAN Tamaioasa Romaneasca 2009, dulce, cu mousse de ciocolata alba cu sos de fructul pasiunii.

Pentru mine, conceptul de blind dinner a stat intotdeauna sub semnul unei controverse. Se presupune ca formele si culorile influenteaza mirosul si ca trebuie sa inchizi ochii ca „sa deschizi” nasul.  Dar cei care au facut deja aceasta experienta stiu cat de greu e sa distingi legat la ochi – fara o educatie prealabila a mirosului – un cartof de un morcov, si uneori chiar un vin alb de unul rosu.

In incercarea de a identifica vinurile legata la ochi am constat ca, asa cum parfumierii considera prima impresie de miros ca fiind cea „pura”, datorita acomodarii rapide a receptorilor, la fel la degustarea legat la ochi trebuie sa asculti de primul impuls, prima impresie e cea buna, orice tergiversare si nehotarare te va duce pe o pista falsa. In plus, acest tip de degustare e o experienta preponderent hedonista, o placere intrucatva independenta de spirit. Intr-un astfel de experiment miresmele placute se impun cu acuitate sporita si intr-un mod mult mai intim, iar mirosul si gustul tind sa devina mai concentrate dar mai putin critice, preocuparea principala a simturilor fiind identificarea, reprezentarea si nu evaluarea.

Iar reprezentarea e o treaba dificila. Acum poti experimenta cat de tare manipuleaza vazul. Daca vezi, de exemplu o capsuna, esti perfect capabil sa-ti actualizezi mirosul ei. Dar daca mirosi o capsuna legat la ochi e destul de usor sa o confuzi cu o fraga sau cu o zmeura. Si singurul lucru pe care il poti face e sa transferi responsabilitatea validarii reprezentarii a ceea ce mirosi gustului. Cunoasterea prin miros e incompleta sau asa cum spunea Paul Valéry e o senzatie pur initiala. Din acest motiv cred ca reusita unui blind dinner sta in secretul acordului dintre mancare si vin, asa cum a si fost cazul de aceasta data.

Multumiri Ralucai de la Société Gourmet care mi-a imprumutat pozele.

5 Comments

Filed under drinking in good company, vinuri româneşti

Tagged as , , , , , , ,

October 28, 2010 · 9:22 pm

Saltul din cele mai frumoase vise

Sa povestesti despre vin inseamna sa rescrii, sa retraiesti o poveste deja traita, sa prelungesti intalnirea cu vinul dincolo de vin. Scriu despre vin pentru ca sunt, la baza, un om pasionat de litere. Asa cum povestea prietena mea, Irina, in primul ei articol de blogger, exista oameni pasionati de cifre si oameni dependenti de litere. Eu sunt o consumatoare de litere, si ma bucur ca sub aceste auspicii m-am intalnit cu vinul.

Producerea vinului are partea ei de divinatie. Oenologul e un creator, iar degustatorul e un traducator de semne. Oenologul citeste in pantecele butoaielor in incercarea trufasa de a surprinde algoritmul vinului. In schimb, degustarea e, pentru mine, o incercare de a materializa culoarea, aromele si savorile vinului in cuvinte. Daca oenologul are parte de lupta lui, deloc metaforica, cu vinul, noi, ceilalti, ne ocupam doar cu plivirea adjectivelor si a semnelor care aspira sa incarneze senzatii.

Despre asta si despre multe altele am vorbit la prima intalnire a bloggerilor de vin. M-am bucurat enorm ca hazardul gasirii unui loc cat mai accesibil bloggerilor de vin din toate orasele tarii a decis in favoarea Pivnitelor Rhein de la Azuga. E o oaza nesperata de sampanie buna si oameni muncitori, un loc deosebit de intim, cu sarm interbelic, pe care iti doresti sa-l recomanzi prietenilor.

©

© alex blanaru

© alex blanaru

© alex blanaru

Sunt o mare iubitoare de sampanie si ma aflu deja la a treia vizita la Azuga. Imi pare rau ca din oferta Cramelor Rhein a disparut sampania rosie, un produs deosebit, care in Franta, face faima marilor case producatoare de sampanie. In schimb, in acest an, am avut ocazia sa degust varianta extra-brut a sampaniei Rhein Extra (baza de la care se produc apoi, variantele brut si sec). E un produs care inca nu se comercializeaza, dar care cred ca ar trebui sa se afle cel putin pe meniul Cramelor Rhein de la Azuga, daca nu in alt scop, macar pentru placerea de a arata vizitatorilor ce este o sampanie extra brut. Am mai avut si ocazia de a ne intalni cu Lorena Deaconu, oenologul Halewood, si de a degusta in premiera vinuri albe din 2010 si cateva rosii din 2009. Vinuri bune, cu tipicitate de soi, pe care astept sa le degust in varianta finala si sa povestesc despre ele, la aparitia pe piata.

© alex blanaru

© alex blanaru

Dupa aproape un an de interactiune virtuala, a fost placut sa constat ca bloggerii sunt cat se poate de concreti in pasiunea lor pentru vin. George diseaca vinurile cu siguranta unui chirurg, Ciprian m-a impresionat prin pasiunea pentru vinurile “de lume veche”, Razvan e un gurmand amator de poezie si avid de noi prieteni, iar cu Vali ne-am pierdut in discutii filosofice si identitare pana la ore tarzii din noapte. Am regretat ca Bogdan, cel care a avut ideea acestei intalniri, s-a accidentat la baschet si nu a mai putut sa vina. Pentru prima intalnire, as zice ca am fost reprezentativi, doi bloggeri din Galati, unul din Arad, unul din Iasi, unul din Bucuresti, dar sunt sigura ca in fiecare oras al Romaniei exista macar cate un pasionat de vin pe cale sa devina un blogger. Noi speram ca se vor apuca de scris, caci asa cum a reiesit de la prima noastra intalnire “bautorii de apa nu pot scrie versuri durabile“.

7 Comments

Filed under drinking in good company, poveştile Monei

Tagged as , , , , ,

October 13, 2010 · 9:31 pm

Delicii experimentale cu vinuri din Georgia

Cand am acceptat invitatia unei degustari in orb la Ginger, nu am prevazut amploarea surprizei care ni se pregatea. Credeam ca o sa fie o simpla degustare dar, Cezar Filip si Doru Pencea, pasionatii gastronomi de la Ginger, ne asteptau cu o propunere inedita: un concept mai flexibil de notare a vinurilor. Dincolo de aprecierea calitatilor vinului in sine, criteriul hotarator de evaluare urma sa fie capacitatea lor de a se asocia cu diferite preparate culinare.

Cele 5 vinuri albe au fost servite alaturi de un platou cu salau, somon si creveti iar cele 5 vinuri rosii au fost insotite de friptura de rata, berbecut si cous-cous cu legume. Am constatat cu aceasta ocazie ca salaul a mers cu aproape toate vinurile albe in timp ce crevetele s-a dovedit un preparat pretentios. Un singur vin, din cele cinci a parut sa-i convina. La fel, berbecutul a acompaniat fara conflicte dramatice cam toate vinurile rosii, spre deosebire de rata care s-a dovedit foarte mofturoasa.

Marea surpriza a fost insa momentul in care identitatea vinurilor ne-a fost dezvaluita si am realizat ca fusese, de fapt, cu cateva exceptii, o degustare in orb de vinuri georgiene. In lumea iubitorilor de vin, licorile georgiene au o faima anume, data mai ales de faptul ca soiurile lor de strugure (Saperavi, Rkatsiteli) sunt prefiloxerice. A fost prima mea intalnire cu vinurile din Georgia si presimt de pe acum ca o sa devina o prietenie de lunga durata. Mi-au placut atat vinurile albe cat si cele rosii. Vinurile rosii din strugurele Saperavi aveau o lejera nota afumata, ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca ar putea fi asociate de minune cu vanat si mancaruri mai grele. Vinurile albe m-au impresionat prin complexitatea aromatica (miere, caprifoi, as zice chiar o aroma apropiata de cea a zambilei) care ne-a amagit cu tot felul de presupuneri in privinta soiului de strugure in momentul degustarii in orb.

Iata clasamentul vinurilor degustate asa cum a rezultat din media notelor participantilor:

Vinuri albe

  1. Alba Valahica 2007, Davino
  2. Tsolikouri 2007, Podgoria Tvishi
  3. Tsinandali 2008, Podgoria Tsinandali
  4. Alaverdi 2008, Podgoria Kakheti
  5. Negrini 2007, Sauvignon Blanc si Feteasca Regala

Vinuri rosii

  1. Easy by Enira, 2008
  2. Cabernet by Enira, 2008
  3. Mukuzani 2006, Podgoria Mukuzani
  4. Napareuli 2008, Podgoria Napareuli
  5. Saperavi 2007, Podgoria Kakheti

A fost un experiment deosebit de eficient mai ales pentru constientizarea importantei pe care o are reusita echilibrului dintre vin si mancare. Am avut dovada palpabila a faptului ca o mancare potrivita poate schimba semnificativ prima impresie despre vin. A fost cazul vinului Alba Valahica Davino, pe care restul de zahar rezidual mi s-a parut ca l-a avantajat in combinatia cu mancarea si caruia, in absenta criteriului culinar, i l-as fi preferat pe Tsolikouri.

P.s. Multumiri speciale lui Doru Pencea, care mi-a oferit informatii despre vinurile georgiene si lui Cezar Ioan, care mi-a imprumutat pozele din acest articol

17 Comments

Filed under drinking in good company, soiuri de strugure

Tagged as , , , , , , , , , , ,