Tag Archives: vinuri romanesti bune

Cuvee Überland în anul Maimuței

Pentru că e considerat unul dintre vinurile românești bine făcute, dar mai ales pentru că merită savurat după câțiva ani buni de învechire în sticlă, mi-am alcătuit o colecție de sticle de Cuvee Überland, pe care mi-am propus să le deschid de-a lungul anilor și să documentez, ca într-un jurnal, evoluția anilor de recoltă.

În acest început de an, am deschis un Überland 2009, alături de prieteni sosiți din Japonia, unde noul an chinezesc e pe cale să se arate. Am aflat cu această ocazie că Maimuța e animalul ce ne va guverna zodiacul în acest an. Să sperăm că e un semn zodiacal care iubește vinul.

uberland

În primul rând, m-a surprins prospețimea și echilibrul acestui vin, care începe să fie gata de băut. La deschidere predomină aromele de stafide și de smochine, apoi pe măsură ce vinul se aerează apar și arome de dulceață de coacăze și de vișine. Corpul vinului e rotund, suculent, cu tanini bine integrați . Finalul este lung, amplu, cu o ușoară tușă alcoolică.

Per ansamblu, acest Überland 2009 nu este, cel puțin nu încă, atât de complex aromatic ca vinurile din 2006 sau 2007, în schimb e mai echilibrat, mai suculent, mai vioi. L-am băut cu plăcere, iar în ceea ce privește asocierea gastronomică, cred că merită să-l serviți la sfârșitul mesei, la un pahar de vorbă alături de prieteni.

Leave a Comment

Filed under vinuri româneşti

Prince Merlot

Aceasta toamna lunga si frumoasa a scos la rampa, in ropot de frunze vestede, cateva vinuri romanesti surprinzator de bine pastrate. Prin amabilitatea lui Cezar Ioan, am degustat  alaturi de echipa vinul.ro trei magnumuri (1,5L) de la Vinarte: Prince Mircea 2000 (100% merlot), Prince Matei 2001 (100% merlot) si Soare 2001 (100% cabernet sauvignon).

Ceea ce m-a surprins la aceste vinuri a fost aciditatea foarte buna si, mai ales, expresia aromatica foarte asemanatoare vinurilor bordoleze invechite. A fost apoi, interesant de observat diferenta dintre un merlot de Starmina – Vanju Mare (Mehedinti) – Prince Mircea si unul din Villa Zorilor (Buzau) – Prince Matei.

Prince Matei 2001- corpolent, condimentat (cuisoare, piper, cafea) si cu tanini vii, a parut cu 3-4 ani mai tanar decat o arata eticheta, si e indubitabil, cel mai bun din cele trei. Totusi, mi-as fi dorit sa aiba si o nota ceva mai personala in expresia sa navalnica. Poate va mai capata prin invechire. In plus, dupa ce acest frumos Matei a castigat medalia de aur la “Mondial du merlot” a devenit de negasit.

In mod paradoxal, mi-a placut mai tare batranul Mircea. In ciuda faptului ca, la deschidere s-a aratat inchis si auster, dupa aerare, au aparut arome tertiare de piele, pamant, fruct si baliga. Un vin echilibrat, cu aciditate buna si care mi s-a parut cel mai “frantuzit” dintre cele trei, prin notele initiale cerate si inconfundabila aroma de baliga a vinurilor din Languedoc. Are nevoie de cel putin 3 ore in decantor inainte de servire.

Soare 2001, cu aceleasi arome bogate de pamant, piele si fruct, mi s-a parut dominat de o aciditate incredibila, care imprima vinului un finish usor amarui. Totusi, ma gandesc ca senzatia mea a putut fi viciata si de faptul ca a fost servit dupa exuberantul si carnosul Matei.

Magnumurile de la Vinarte m-au surprins deosebit de placut si mi-au confirmat impresia ca vinul e intotdeauna bun, daca e facut cu pasiune si, in plus, daca ai suficienta rabdare ca sa-l cunosti si sa-l astepti.

6 Comments

Filed under vinuri româneşti

Vinuri albe romanesti de recomandat prietenilor

La un pahar de vorba cu prietenii constatam ca ne e din ce in ce mai greu sa tinem pasul cu avalansa vinurilor romanesti. Acum cativa ani, stiam aproape toate vinurile de pe piata, acum sunt multe vinuri pe care nu le cunoastem, si spre bucuria mea, au aparut multe podgorii noi si mici afaceri de familie. Din aceasta categorie face parte si Casa Olteanu – Gramma, care detine podgorii in zona Iasului, cele care, pe vremuri, se numeau Bucium. De altfel, prin anii 90, am baut la Iasi mai multe vinuri de Bucium de care imi aduc aminte cu placere.

La degustarea organizata saptamana trecuta in magazinul La Chambre am avut ocazia sa aprofundez 3 vinuri de la Casa Olteanu: Gramma Feteasca Regala 2009, Gramma Aligoté 2009 si Gramma Cuvée Visan 2010. Ca impresie de ansamblu, cred ca sunt cele mai ingrijite vinuri albe romanesti pe care le-am baut pana acum. Dat fiind ca pe aligoté-ul Gramma il mai gustasem, surpriza a venit de la  Feteasca Regala. Un vin subtil si delicat, cu arome de pomi primavaratici, cu aciditate buna si alcool (14% !) destul de bine integrat. Un vin ca o stampa japoneza.

Spectaculos e insa Cuvée Visan 2010 ( 20% aligoté, 40% feteasca regala, 40% feteasca alba), un cupaj echilibat care imbina cu eleganta aciditatea fetestilor cu fructuozitatea aligoté-ului. Vinul urmeaza sa apara pe piata in curand, iar primele 2000 de sticle vor avea dopul neinscriptionat. E remarcabil ca acest cupaj provine din recolta de struguri a unui an cu conditii climatice dezastruoase. Pentru o crama mica si noua pe piata, mi se pare surprinzator ca reusesc sa arate nu numai constanta ci si un progres in calitate de la un an la altul, chiar si in conditiile unei recolte mai putin bune, cum a fost cea din 2010.

Asteptam de mult timp un vin alb romanesc pe care sa-l pot recomanda prietenilor si ma bucur ca el vine din podgoriile legendare ale Moldovei.

4 Comments

Filed under vinuri româneşti

Vinul cu gust sincer, de strugure

In fata vinurilor de pe alte meleaguri, ma gandesc adesea, ca ceea ce i se poate reprosa vinului romanesc este dramatica lui lipsa de sinceritate. Dupa anii de falsificare din perioada comunista, cred ca cea mai mare problema a pietei vinului de la noi, nu e pozitionarea sau pretul, ci asigurarea unui standard de calitate. Pe piata romaneasca se gasesc mult prea putine vinuri sincere, cu gust adevarat, de struguri. Poate asa se si explica de ce romanii prefera inca vinul facut in mod artizanal, la tara.

De curand, am avut marea surpriza sa ma intalnesc cu, probabil, unul din cele mai bune vinuri romanesti. In orice caz, cel mai sincer vin romanesc, pe care l-am baut pana acum.

Shyraz 2003 Nachbil te rasfata cu arome de cireasa neagra, tonuri de piele si condiment. E un vin destul de vioi pentru varsta lui si cu echilibru bun. Dar ceea ce m-a impresionat cel mai tare e tocmai impresia nedefinita, de ansamblu, pe care ti-o lasa si marile vinuri frantuzesti, aceea ca e vin facut din bob de strugure stors din caldura soarelui si mangaiat de pasiunea viticultorului. Se poate citi in acest vin din podgoria de la Beltiug preocuparea pentru calitate, mandria lucrului bine facut.

Shirazul e un strugure la moda, plantat in ultimul timp, cam peste tot in Romania, de la Recas, Corcova si Dealu Mare pana iata, la Beltiug, in judetul Satu Mare. Sa plantezi soiuri rosii in zona nordica a Romaniei mi se pare un experiment curajos. Oricum, in comparatie cu calitatea vinurilor Nachbil, podgoria de la Beltiug e o prezenta mult prea discreta pe piata romaneasca.

8 Comments

Filed under vinuri povestite şi recomandate, vinuri româneşti