Category Archives: vinuri povestite şi recomandate

May 11, 2012 · 7:44 pm

Spätburgunder, et puis on en parle !

E greu de crezut că un simplu pahar de vin te poate face să înţelegi într-o străfulgerare ce înseamnă sute de ani de tradiţie, dar am trăit asta la ProWein, atunci când Herr Becker, cu ţinută seniorială şi ironie jucăuşă în privire, mi-a strecurat în pahar un degetar din cel mai elegant, delicat şi superb pinot noir pe care l-am băut vreodată.

Mi s-a părut că nemţii au o anume pudoare în a-şi povesti vinul, o modestie care poate vine din dorinţa de a lăsa interlocutorului un spaţiu egal şi de a-i da posibilitatea unui schimb real de impresii. Din cauza asta, se ştie destul de puţin despre vinurile lor, mai ales despre cele făcute din alte soiuri decât riesling-ul de Rhin: Spätburgunder, Weissburgunder, Grauburgunder, Frühburgunder, Elbling sau Müller-Thurgau.

Am gustat câteva dintre ele la ProWein si mi-au lăsat impresia unor vinuri bine făcute. Cât despre Spätburgunder, pe lângă vinurile senioriale din Rheingau ale lui J.B. Becker- la care tot jinduiesc de atunci – am avut ocazia să beau şi un Pinot Noir excepţional din Mosel: 2007, Graacher Himmelreich, Markus Molitor.

E interesant de spus că, Pinot noir e un strugure cu tradiţie nu doar în Rheingau, ci şi în Mosel, o tradiţie uitată şi resuscitată odata cu noile tendinţe de pe piaţa vinului. Markus Molitor, cea mai mare cramă de pe Mosel – doar 42 de hectare ;)– a început să replanteze acest soi încă din 1994.

Personalitatea cu totul distinctă a acestor vinuri mi-a adus aminte de povestea prinţului Charles Maurice de Talleyrand – Périgord, care cred că surprinde foarte bine esenţa marketingului vinului franţuzesc. Se spune că unul din oaspeţii lui Talleyrand a povestit cum, neştiutor în arta degustatului, l-a întrebat pe prinţ în ce constă acest ritual. Talleyrand i-a explicat că înainte de a gusta dintr-un pahar de vin bun, trebuie întâi să-l privim şi apoi să-l mirosim pe îndelete.

– „Şi după asta, spuse, oaspetele înghiţind în sec, îl bem, nu-i aşa ?

– O, nu, nici vorbă – a răspuns acesta – după asta, punem paharul pe masă şi vorbim despre el”.

Francezii, atât de pasionaţi de discursuri şi preocupaţi de frazele frumoase au ştiut întotdeauna să folosească în avantajul lor acest prim principiu al PR-ului: dacă nu te lauzi tu primul cu ceea ce faci, nu te laudă nimeni.

Consider că vinurile pe care Germania le produce merită mai multă atenţie.

7 Comments

Filed under Pinot noir din lumea largă, vinuri povestite şi recomandate

Tagged as , , , , , , , , , , ,

January 22, 2012 · 7:06 pm

Vega Sicilia, pamantul Spaniei si superbia regimentelor tercios

In prima zi din 2012, am deschis cu prietenii un vin caruia ii dadeam tarcoale de ceva timp: Vega Sicilia,  Tinto Valbuena 5º, Ribera del Duero, 2005.

Unul dintre cele mai celebre vinuri ale Spaniei, Vega Sicilia, Tinto Valbuena e un assamblage de tempranillo, strugurele tipic al peninsulei iberice, cu un pic de merlot si de cabernet sauvignon. Stiam ca e un vin puternic, de cursa lunga, si am hotarat sa-l servim alaturi de piept de rata la cuptor pe pat de cartofi si salata de ardei copti.

Cred ca am baut multe feluri de vinuri: vinuri sagalnice care iti fac cu ochiul, vinuri voluptoase care te lingusesc ca sa ramai langa ele pana la terminarea sticlei, vinuri acrobatice care pogoara in cascade nimburi aromate, dar nu am baut niciodata vinuri pe care dai o gramada de bani, ca ele la randul lor, sa nu dea doi bani pe tine. Iar Vega Sicilia e un astfel de vin.

Dupa mai bine de o jumatate de zi de la deschidere, vinul era nemiscat: pamant reavan, fum si visina, ingemanate intr-un postgust care se simtea de-a dreptul pana in stomac. Dar ceea ce m-a facut sa ma gandesc mult timp la el nu a fost echilibrul sau desavarsit, ci felul in care personalitatea acestui vin ni se impunea, uimindu-ne cu o expresivitate pura si extrem de directa. Si asa a si ramas pana la ultima picatura.

Vinul asta mi-a adus aminte de povestea pe care un prieten drag mi-a spus-o candva despre faimoasele regimente de infanterie tercios. Intr-una din campaniile din Flandra, regimentele spaniole sunt nevoite sa se retraga hartuite de razboinicii flamanzi. Se retrag cateva zeci de kilometri, batandu-se corp la corp, ore bune, pana in zona de protectie asigurata de artileria spaniola. Comandantul artileriei tipa disperat la ei: “De ce nu ati fugit ca sa ajungeti mai repede sub protectia tunurilor noastre ?” “Eram mult prea obositi ca sa mai putem fugi”, a venit prompt raspunsul.

Contempland vinul sclipind in pahar, m-am gandit ca Vega Sicilia e expresia sufletului razboinic al Spaniei si al faimoaselor regimente tercios, considerate de istorici la fel de bune ca legiunile romane si ca falanga macedoneana. Un vin sangvin, vertical si implacabil, caruia ii mai simt inca gustul…

PS. Vega Sicilia se gaseste in reteaua magazinelor Halewood.

23 Comments

Filed under vinuri povestite şi recomandate

Tagged as , , , ,

January 11, 2012 · 8:16 pm

Farmecul vinurilor locale

Nu stiu daca poate fi un semn de maturitate gustativa, dar cele mai frumoase surprize ale anului trecut mi-au fost oferite de cateva vinuri albe baricate, unele vinificate in baric – 2006, Pouilly Fumé, Les Champs des Billons, Loire si 2006, Domaine de Ravanès, Le Renard Blanc, Vin de pays des Coteaux de Murviel, altele doar invechite in baric: 1990, Chardonnay-Bründlmayer Kamptal; 1991, Vina Tondonia Reserva, Lopez de Heredia.

Se spune ca fermentarea strugurilor direct in baric – un obicei foarte vechi, practicat de tarani in gospodariile lor – ar oferi o mult mai subtila baricare a vinului, o amprenta mai fina a lemnului, decat cea datorata maturarii in baric, dupa fermentarea vinului in inox. Cele mai cunoscute soiuri de struguri care se vinifica traditional in acest mod sunt Chardonnay-ul in Bourgogne si Sauvignon blanc-ul pe Valea Loarei. Practic, astazi, fiecare tara are cel putin un producator care face astfel de vinuri. In Romania, gasiti vinuri albe vinificate in baric la Prince Stirbey – Feteasca regala Genius Loci si la Domeniile Clos de Colombes – Sauvignon blanc. Atentie insa, cand aceste vinuri sunt tinere, au nevoie de aerare inaintea servirii.

Domaine de Ravanès, Le Renard Blanc 2006, mi s-a parut un vin derutant si plin de personalitate asemeni vinificatorului sau, Guy Benin, cel care cultiva in Languedoc soiuri bordoleze. De data asta, vinul e un assamblage de struguri locali: 80% grenache gris si 20% maccabeu (numit si viura), din vii batrane de peste 70 de ani. E vinificat in baric, unde a fost tinut 12 luni, si apoi imbatranit la sticla.

Nasul e delicat, cu alternante in volute intre floral si citric, miere, sofran, caisa, portocala confiata. Gustul e bogat, cu note minerale, impresii de fenicul si migdale, cu final lung, fructos, citric. Un vin extrem de complex, surprinzator, care mi-a amintit de Vina Tondonia Reserva, Lopez de Heredia.

De fapt, ceea ce m-a atras la acest vin, dincolo de curiozitatea suscitata de renumele producatorului, a fost numele sau : vulpea alba.

Vulpea polara e singura specie de vulpe care isi schimba blana in functie de anotimp: vara e roscata, iar iarna e alba. M-am tot intrebat care sa fie motivul pentru care un vin din insorita Mediterana poarta numele unui animal polar. E posibil ca acest nume sa se datoreze versatilitatii acestui vin si faptului ca e facut din soiul grenache gris, soi specific zonei Roussillion si Cataloniei. Ca si in cazul pinot gris, numele i se trage de la faptul ca vinul produs din acest strugure are irizatii de culoare gri, iar o neatentie in vinificare poate avea ca rezultat chiar un vin de culoare gri. Se spune ca acesta ar fi si motivul pentru care se prefera amestecarea sa cu alte vinuri albe. Desigur, e foarte posibil ca Guy Benin sa fie, pur si simplu, un admirator al vulpii polare. In orice caz, face vinuri bune, nu numai din soiuri bordoleze, ci si din soiurile locale, vinuri cu frumusetea si temperamentul unui animal salbatic care isi stapaneste teritoriul in deplina libertate.

16 Comments

Filed under soiuri de strugure, vinuri povestite şi recomandate

Tagged as , , , , , , ,

October 25, 2011 · 9:36 pm

Dor de Languedoc

Dincolo de obiceiurile culinare ale iernii care ne impun alegerea unui vin rosu, intotdeauna mi-am explicat faptul ca in acest sezon simtim mai degraba nevoia sa bem vin rosu, prin aceea ca numai acest tip de vin poate sa ne readuca in simturi, lumina si puterea soarelui. Vinul rosu e un dor de soare, care se consuma mai ales atunci cand ii simti mai tare lipsa.

Si cum, in cazul meu, numai un syrah e capabil cu adevarat sa alunge frigul si sa-mi readuca lumina in privire, am deschis un Guilhem Gaucelm, Ermitage du Pic Saint Loup, 2004, AOC Coteaux de Languedoc.

Culoare rubinie, foarte densa si vioaie. Nas, foarte expresiv, elegant, la inceput mineral si floral (violeta), inlocuit rapid de cireasa, vanilie, piele si ceea ce francezii numesc menthe poivrée. Dupa cateva ore de aerare parca se simteau si lejere note de ciocolata. Gust plin, amplu, cu tanini vioi. Final lung si postgust cu aceeasi cireasa in ierburi de Languedoc. Un vin extraordinar de bun, un vin de rasa, care ar merita o descriere in 1000 de caractere. Din pacate sau din fericire, intalnirea cu un astfel de vin anuleaza cuvintele…

Regiunea Coteaux de Languedoc a dobandit statutul de AOC relativ recent, in 1985, iar, in 1994, sectorul Pic Saint Loup este inglobat AOC-ului Languedoc. Cuvée Guilhem Gaucelm face parte dintre cele mai apreciate apelatiuni Pic Saint Loup. E un assemblage de 60% grenache din vii vechi de 85 de ani si 40% syrah, plantate pe soluri argilo-calcaroase din cuaternar, si este maturat 30 de luni in baric.

Interesant este ca acest Guilhem Gaucelm provine dintr-un an dificil in Languedoc. 2004 a fost un an cu clima foarte rece. Faptul ca a rezultat, totusi, un vin atat de bun, e inca o dovada ca expresia calitatii unui vin isi are secretul in buna ingrijire a vitei, adica in respectul viticultorului fata de meseria sa.

L-am servit alaturi de creier cu garnitura de cartofi si salata de ardei copti.

6 Comments

Filed under vinuri povestite şi recomandate

Tagged as , , , , , , ,

September 26, 2011 · 11:06 pm

Cu riesling intre Grinzing si Wachau

Viena e orasul care mi-a starnit intotdeauna sentimente contradictorii. Mi-a lasat impresia unui grandios muzeu caruia ii lipseste viata, dar, daca as sta un pic mai aproape – hélas – l-as vizita mai des pentru cate o expozitie si o cafea buna.

In mod oarecum bizar, singura amintire haioasa care mi-a ramas din serioasa si eleganta Viena e legata de vin. Imi placea sa strabat Viena cu tramvaiul si sa ma opresc in Grinzing, sa admir casele si boltile generoase de vita de vie. Seara ne prindea in cate o carciumioara cu vinul casei si lautari unguri. Cartierul avea in ochii mei un oarece farmec interbelic. Intr-o seara, am baut pana tarziu, dar am reusit sa prindem ultimul tramvai. Pe strazi nu era nici tipenie de om, in schimb tramvaiul era plin cu grupuri de cheflii cu sticle de vin in mana: francezi, portughezi si romani. A fost cel mai vesel tramvai vienez cu care m-am plimbat vreodata.

Si pentru ca prietena mea Dana, tocmai mi-a trimis un mesaj din Wachau, de la o serata literara cu degustare de vinuri “care iti fac gura punga”, mi-am propus sa deschid in cinstea ei un riesling austriac.

Riesling Domäne Wachau, 2010, podgoria Singerriedel e un vin de un galben intens si greu. La deschidere, adie o boare de petrol care se risipeste ca o parere, fiind inlocuita cu arome intense de flori albe si caisa. La gust se remarca prin mineralitate, aciditate bine sustinuta si final lung. Un vin frumos, foarte elegant in expresia aromatica.

Din cate am inteles de pe site-ul producatorului, smaragd, e marca vinurilor din Wachau, albe, seci, culese tarziu, un simbol care se leaga de soparlele de culoarea smaragdului care se lafaie la soare pe terasele cu vita de vie. La fel am facut si eu cu gandul la ultima promenada pe Dunare, la soparlele din Wachau si la Dana.

P.S. Variate si felurite vinuri austriece gasiti in magazinul La Chambre.

16 Comments

Filed under Riesling din lumea largă, vinuri povestite şi recomandate

Tagged as , , , , , ,

April 30, 2011 · 2:15 pm

La Mourvache

Am fost candva intrebata daca pot recomanda un vin pe care n-as vrea sa-l impart cu nimeni si am raspuns ca inca nu m-am intalnit cu acel vin. Dar totusi, colectionarii si pasionatii de vin stiu ca exista si vinuri care parca iti vorbesc numai tie, vinuri care te subjuga cu farmecul lor si care promit universuri de senzatii atotcuprinzatoare, vinuri cu care ai vrea sa stai la povesti de unul singur, pana tarziu in noapte.

L-am descoperit in magazinul La Chambre: Château Mas Neuf, La Mourvache, 2005  AOC Costières de Nîmes. Un vin senzational, elegant si cu personalitate duala, cel mai “sudist” vin din valea Ronului. E un cupaj de 50% grenache si 50% mourvèdre din vii de 50 de ani vechime aflate intr-o singura parcela (single plot).

Primul lucru care m-a atras la el a fost numele: La Mourvache. Iata un super exemplu de telescopaj (mourvèdre + grenache = mourvache), mi-am zis, in amintirea vremurilor studentiei, cand vanam impreuna cu prietena mea, Loredana, accidente lingvistice si entitati lexicale surprinzatoare. De altfel, Luc Baudet, proprietarul domeniului Château Mas Neuf da dovada de mult umor si creativitate lexicala. De pe site-ul lui am aflat ca, in afara de Mourvache, cel de-al doilea vin single plot pe care il produce, din 100% Syrah, se numeste foarte poetic “Avec des Si…”

Domeniul Mas Neuf mai are o particularitate. Desi geografic apartine zonei Languedoc, vinul detine o apelatiune de origine controlata din provincia vecina Vallée du Rhône – AOC Costières de Nîmes. Asta pentru ca, pe drept cuvant, s-a considerat ca are mai degraba caracteristicile unui vin din valea Ronului. La deschidere are aroma de capsuni foarte coapte, apoi isi fac loc notele animale, tipic frantuzesti, de piele si balegar, dublate de arome ascutite de cuisoare si nucsoara, pe final, vinul se deschide catre o adiere de menta salbatica condimentata. Se pare ca aceste note animale sunt contributia soiului mourvèdre despre care Janics Robinson spune ca da vinului arome “intre carne cruda si blana uda”. La gust, predomina notele condimentate, sprijinite si accentuate de tanini lungi, dar bine invaluiti de vivacitatea vinului.

E spectaculos de baut singur, dar merge foarte bine si cu o friptura de miel.

4 Comments

Filed under vinuri povestite şi recomandate

Tagged as , , , , , ,

February 22, 2011 · 9:44 pm

Mouton, dar nu Rothschild…

Din singura calatorie pe care am facut-o in sudul Frantei, pastrez in memorie doua imagini foarte puternice: arborii de pluta tremurand halucinant in aerul fierbinte si suierul cadentat al voletilor lasati in voia mistralului. Visez neincetat sa ma intorc acolo, si pentru ca de Craciun, am primit cel mai frumos cadou pentru cei pasionati de scris si de vin, Moleskine passions – Wine Journal, m-am decis sa-l inaugurez cu o noua rubrica dedicata vinurilor din Languedoc – Roussillon.

Pentru inceput, un vin pe care il consider reprezentativ pentru aceasta zona: Château la Clotte-Fontane, Mouton la Clotte 2006, Coteaux du Languedoc.

Amestec de 60% syrah si 40% grenache, e un vin echilibrat, somptuos, cu nas de fructe coapte, vanilie si cacao. Gustul pastreaza cele trei componente aromatice, si parca se imbogateste, pe final, si cu o nota discreta de tutun. E un vin bine structurat si puternic. Un vin de gastronomie. L-am servit alaturi de o friptura de rata.

Cand vine vorba de vinuri rosii frantuzesti, Languedoc-ul mi se pare una din regiunile cu cel mai bun raport calitate-pret. Sunt in general, vinuri de asamblaj, din soiuri de strugure traditionale zonei: grenache, cinsault, mourvèdre, syrah, carignan. Sunt vinuri vii, generoase ca soarele Mediteranei, cu buchete adesea impresionante si cu potential mare de invechire.

5 Comments

Filed under vinuri povestite şi recomandate

Tagged as , , , ,

February 5, 2011 · 11:05 am

In der goldnen Flut der Trauben

A participa la o degustare de vin poate fi un pretext pentru betie sau pentru socializare, dar si un mod de a forta intalnirea cu vinuri memorabile, vinuri spectaculoase, vinuri ciudate, vinuri speciale sau vinuri din spatii, in care, poate, nu vei calatori niciodata. Pentru mine, vinurile memorabile sunt cele care se lovesc, ca un “coup de foudre”, de obsesiile tale, de imaginile si aromele din copilarie si raman imprimate in fluviul auriu al amintirii.

Hain Piesporter Domherr Riesling 2009 e unul dintre cele mai bune rieslinguri pe care le-am baut. Se remarca printr-o evolutie la pahar neobisnuita. La deschidere e onctuos, cu aroma de caise confiate si miere, ca apoi sa se sublimeze, sa capete zvac, aciditate si o subtila aroma sarata. Prima data cand l-am degustat, un prieten a remarcat ca aroma asta defineste exact mirosul vantului de la Vama Veche. E aroma unor amintiri de nesters.

Vama Veche, iulie 1993

Pentru mine, Vama Veche e simbolul unei lumi disparute, un spatiu al libertatii absolute, al tineretii inconstiente, al disponibilitatii, al povestilor savuroase. Imi amintesc ca, in anii 90, stateam o luna sau doua in Vama, “sur le sable, face a la mer”,  liberi de orice fel de bagaje, de responsabilitati si obligatii, sub imperiul senzatiei imbatatoare, dar mincinoase, ca timpul ne apartine.

Vama Veche, iulie 1996

Vama Veche, iulie 1995

Din pacate, acel loc a disparut, s-a transformat impreuna cu noi, dar acum, cand degust acest riesling, ma gasesc din nou pe faleza din Vama, contemplu marea cu un pahar in mana, briza ma invaluie, timpul imi apartine…

3 Comments

Filed under poveştile Monei, Riesling din lumea largă, vinuri povestite şi recomandate

Tagged as , , , , , , , ,

January 24, 2011 · 8:08 pm

Si totusi, Bordeaux

Ninge cu fulgi mari, si pe o vreme ca asta as vrea sa stau acasa, sa ma uit cum arde focul in soba si sa beau un pahar de vin rosu. E unul din acele momente din viata cand e placut sa fii conservator. M-am gandit sa sarbatoresc cu o sticla de Bordeaux, Saint-Emilion Grand Cru.

Oricat s-ar carcoti pe seama prea-scumpelor si ultra-celebrelor vinuri de Bordeaux, trebuie sa recunosc ca e placut, ca din cand in cand, sa te reintorci la clasici si sa amusinezi mestesugul cu care sunt facute aceste vinuri.

Château La Croix Cardinal 2006 e un vin somptuos, elegant, care necesita cel putin o ora de aerare. La deschidere te intampina cu arome de fructe de padure, ciocolata si condiment, ca apoi sa evolueze spre arome usor metalice, de pamant. Aceste arome finale impreuna cu corpul mediu al vinului, contureaza senzatia de eleganta, si chiar fara sa fie un vin foarte mare, te determina sa-ti reconsideri reperele…

2 Comments

Filed under vinuri povestite şi recomandate

Tagged as , , , ,

December 22, 2010 · 1:54 pm

Vinul cu gust sincer, de strugure

In fata vinurilor de pe alte meleaguri, ma gandesc adesea, ca ceea ce i se poate reprosa vinului romanesc este dramatica lui lipsa de sinceritate. Dupa anii de falsificare din perioada comunista, cred ca cea mai mare problema a pietei vinului de la noi, nu e pozitionarea sau pretul, ci asigurarea unui standard de calitate. Pe piata romaneasca se gasesc mult prea putine vinuri sincere, cu gust adevarat, de struguri. Poate asa se si explica de ce romanii prefera inca vinul facut in mod artizanal, la tara.

De curand, am avut marea surpriza sa ma intalnesc cu, probabil, unul din cele mai bune vinuri romanesti. In orice caz, cel mai sincer vin romanesc, pe care l-am baut pana acum.

Shyraz 2003 Nachbil te rasfata cu arome de cireasa neagra, tonuri de piele si condiment. E un vin destul de vioi pentru varsta lui si cu echilibru bun. Dar ceea ce m-a impresionat cel mai tare e tocmai impresia nedefinita, de ansamblu, pe care ti-o lasa si marile vinuri frantuzesti, aceea ca e vin facut din bob de strugure stors din caldura soarelui si mangaiat de pasiunea viticultorului. Se poate citi in acest vin din podgoria de la Beltiug preocuparea pentru calitate, mandria lucrului bine facut.

Shirazul e un strugure la moda, plantat in ultimul timp, cam peste tot in Romania, de la Recas, Corcova si Dealu Mare pana iata, la Beltiug, in judetul Satu Mare. Sa plantezi soiuri rosii in zona nordica a Romaniei mi se pare un experiment curajos. Oricum, in comparatie cu calitatea vinurilor Nachbil, podgoria de la Beltiug e o prezenta mult prea discreta pe piata romaneasca.

8 Comments

Filed under vinuri povestite şi recomandate, vinuri româneşti

Tagged as , , , , , , ,