La multi ani ! Sa avem un an prosper, cu prieteni buni si vinuri minunate !
Author Archives: Mona
Millésime 2011 – un an bun
2011 s-a dovedit un an bun pentru comunitatea iubitorilor de vin. Bloggerii au inceput sa se implice si in presa scrisa, scriu articole si lanseaza noi reviste, au aparut mai multe magazine de specialitate, avem mai multe targuri de vin si din ce in ce mai multe bloguri. E o efervescenta de bun augur pe piata vinului.
In atmosfera interbelica a Palatului Cesianu Racovitza, am conversat pe marginea acestei transformari cu producatori si bloggeri, cu ocazia lansarii unei noi reviste – Millésime. Discutiile au fost incurajate de excelentele preparate ale restaurantului Graf din Oradea si insiropate in Golem alb si rosu de la Crama Basilescu.
Revista are o grafica impecabila, va aparea trimestrial si costa 15 lei. In primul numar, puteti citi interviuri cu Marc Dworkin si Johan Brutler si puteti studia, decupa si indosaria primul curs de cultura si civilizatie a vinului. In ceea ce priveste Crama Nachbil, trebuie subliniat faptul ca tocmai aceasta podgorie nordica a reusit cateva recolte spectaculoase de shyraz. Din punctul meu de vedere, Nachbil Shyraz 2003 e unul dintre cele mai bune vinuri romanesti pe care am avut sansa sa le beau. Daca aveti curiozitatea sa-l gustati – si daca va grabiti – il mai puteti gasi in magazinele La Chambre din Bucuresti si din Cluj.
Mi-a mai placut in mod deosebit si declaratia domnului Dorin Popa din editorialul revistei: “Autoritatea revistei se bazeaza pe stiinta si buna cuviinta, stiinta impiedicandu-ne sa ne inselam pe noi, iar buna cuviinta sa-i inselam pe ceilalti.”
Va doresc mult succes !
Filed under ştiri cu şi despre vin
Bunurile vietii
Usa podului scartaie. Simti in nari aroma dulce-acrisoara de boia si de fum. Suncile pudrate de lumina difuza care se strecoara prin lucarna te imbie. Mijesti ochii, intinzi mana si…te trezesti salivand cu regret. Am visat aievea acest vis din podul casei bunicilor, cu sunculite si carnati lasati la uscat, la intalnirea cu un Château La Gaffelière, 1978.
Degustarea CellarTales din noiembrie, organizata de Raluca si Oliver Bauer, a fost un festival al vinurilor mari de Bordeaux, al elegantei si inefabilului, in atmosfera speciala a restaurantului La Mandragora.
Am degustat 9 crus classés bordoleze, un riesling si 2 vinuri total necunoscute mie, alaturi de preparatele culinare ale lui Paul Peter Kopij.
pate de vanat cu fistic, piure de pastarnac cu mar, dulceata de trandafir cu piper si spuma de ciuperci
Flight I
1990 Chardonnay-Bründlmayer Kamptal
1997 Rosserto Manzone Piemont
Chardonnay-ul austriac, baricat, m-a suprins printr-un nas de vin rosu invechit, dar si prin faptul ca, la nivel gustativ nu am simtit deloc prezenta baricului. Vinul a fost expresiv cu arome de miere de salcam, tei, fistic si speculoos, cu aciditate buna si finish frumos cu note untoase si de ceai. E, fara indoiala, cel mai bun Chardonnay pe care l-am baut vreodata.
1997 Rosserto Manzone e un vin alb special, produs din strugurii Rossese Bianco de un mic producator din zona Langhe (Piemont). Familia Giovani Manzone detine din 1925, 8 hecatre de vie si produce vinuri nefiltrate din soiuri locale. Acest Rosserto se deschide spectaculos cu arome de cereale in miere, coniac, caramel si unt, dublat de note gustative de nuci caramelizate si senzatii mentolate. Postgustul foarte lung.
terina de fois gras si carpaccio marinat in vin rosu
Flight II
1981 Grand cru classé, Château La Lagune, Haut-Médoc
Din pacate, acest vin a avut defect de dop si a fost schimbat cu un Cabernet Sauvignon 2003 de la Prince Stirbey, un vin echilibrat care l-a inlocuit cu succes pe mult mai celebrul Château La Lagune. In plus, a mers de minune cu felul principal, friptura de cerb in sos de rata, cartofi dauphine cu migdale, piure de conopida afumata, varza rosie cu nuci caramelizate si foitaj cu dulceata de gutui.
friptura de cerb in sos de rata, cartofi dauphine cu migdale, piure de conopida afumata, varza rosie cu nuci caramelizate si foitaj cu dulceata de gutui
Nu stiu cum se face dar, din anul destul de arid 2003, am baut, in acest an, cateva vinuri romanesti bune (Syrah Nachbil 2003, Chateau Domenii Ceptura 2003, Cabernet Sauvignon Stirbey 2003, Cuvee Charlotte 2003).
Flight III
1983 Grand cru classé, Château de Fieuzal, Graves
1983 Grand cru classé, Château Batailley, Pauillac
In timp ce Fieuzal isi cam pierduse puterea si avea bine cunoscutul gust metalic al vinurilor care mor, Batailley s-a dovedit un Pauillac clasic, barbatesc, aflat intr-o forma olfactiva de zile mari. Nu imi aduc aminte sa mai fi putut identifica vreodata atat de multe arome dintr-un foc: piele, tutun, fum, ciuperci, frunze tomnatece, pamant, ciocolata si menta. Bun vin !
Flight IV- Ah, si iata-ne in Margaux !
1985 Grand cru classé, Château Prieuré-Lichine, Margaux
1995 Grand cru classé, Château Prieuré-Lichine, Margaux
Diferenta de 10 ani mare cat un secol: 1985, o placere: nas frumos de piele, pamant si cafea topindu-se intr-o dulceata de mure care se ridica din adancuri. Un gust intens si proaspat, delicat si elegant. Din punctul meu de vedere, cel mai bun vin rosu al serii. 1995 foarte crud cu aroma ierboasa de salvie si gust de boabe crude de cafea. Mai are ani buni in fata.
Flight V
1978 Grand cru classé, Château Smith Haut-Lafitte, Graves
1978 Grand cru classé Château La Gaffelière, Saint-Emilion
Ca de obicei, dezamagirile sunt provocate de numele celebre. Château Smith Haut-Lafitte mi s-a parut greoi, cu aciditate scazuta si arome muribunde de fructe confiate. In schimb, La Gaffelière m-a incantat cu arome pregnante de sunca, fum si cafea, cu tanini vii si aciditate buna.
Flight VI- La final, Saint-Julien, din doi ani excelenti in Bordeaux, 1970 si 1975.
1970 2-ème cru classé ,Château Léoville-Las-Cases, Saint-Julien
1975 2-ème cru classé, Château Léoville-Las-Cases, Saint-Julien.
Vinurile mi s-au parut destul de asemanatoare in expresia aromatica foarte eleganta (piele, trufe, tutun, cafea), dar Château Léoville-Las-Cases 1975 a fost mai echilibrat si mai bogat, cu note de gem de macese si de dovleac copt ingemanate intr-un postgust foarte viu.
Flight VII
Momentul special al serii a fost insa, discutia cu Paul Peter Kopij, le Chef de la Mandragora, acompaniata de 2007 riesling auslese “Graacher Himmelreich“ Cardinal Cusanus Stiftswein si parfait de rozmarin. Ascultandu-l povestind cu atat pasiune despre meseria lui, m-am convins inca o data ca mancarea si vinurile se fac pentru prieteni, ca sa fie traite cu prietenii. Nimic nu valoreaza toate aceste bunatati daca nu sunt scaldate in starea de gratie pe care numai niste oameni “capabili sa glumeasca inteligent” o presara asupra clipei. Ei sunt bunurile vietii.
Filed under drinking in good company
Concursul Vinuri povestite la final
Dupa o saptamana de concurs, iata care au fost propunerile si voturile cititorilor:
Locul 1 – Gramma Cuvée Visan – 125 voturi (propusa de Cristian Constantin Olarasu)
Locul 2 – Corcova Syrah, Dealul Racoveanu – 39 voturi (propusa de Alina Floroi)
Locul 3 – Corcova Rosé – 22 voturi (propusa de Ioana Mateescu)
Au mai primit voturi: Alira Merlot – 17 voturi, Corcova Rosé Magnum – 15 voturi, Cramele Oprisor Passarowitz – 13 voturi si Erotikon – 10 voturi, Rotenberg Merlot Ceptura – 7 voturi, Prince Stirbey Merlot – 7 voturi, Arezan Murfatlar – 6 voturi, Puterea Ursului – 5 voturi si cate 3 voturi – Fatum Murfatlar, Cantus Primus Cabernet Sauvignon Cramele Halewood si Cramposie Casa Isarescu.
Fara nici o pretentie de a considera acest concurs reprezentativ, o sa-mi permit sa fac cateva observatii. In primul rand, sunt foarte bucuroasa de coincidenta care face ca primele etichete din clasamentul acestui concurs sa fie cam de aceeasi varsta cu blogul Vinuri Povestite. In plus, apreciez foarte mult la aceste doua marci de vinuri atat de tinere – Gramma si Corcova – faptul ca au stiut sa se fereasca de capcana unor nume straine si de denumiri de tip “Château X” fara vreo acoperire reala, si au ales pentru gamele lor extinse, nume romanesti cu sonoritate proaspata, pline de seva “terroirului” ca (dealul) Visan si respectiv dealul Racoveanu. Si nu in ultimul rand, cred ca cele 3 etichete Corcova, propuse in acest concurs si aflate pe locurile 2, 3 si 5, sunt dovada notorietatii in piata obtinuta nu numai printr-o eticheta frumoasa, ci si printr-o campanie de comunicare bine construita.
In ceea ce priveste premiul acestui concurs, marturisesc ca am zabovit indelung in fata rafturilor din pivnita pentru ca sunt destule vinuri romanesti bune care puteau fi alese. In cele din urma, din ratiuni sentimentale, m-am hotarat la Terra Rossa 2007, Domeniile Clos des Colombes. Fara cei doi ani magici de cursuri despre vin alaturi de Anne-Marie Rosenberg acest blog nu ar fi existat si eu nu as fi fost o pasionata de vin. Dincolo de respectul si recunostinta datorate oricarui profesor, o admir pe Anne-Marie pentru libertatea de a se retrage pe o proprietate de 4 hectare, la 23 August, si de a face vin dupa cum vrea sufletul ei.
Multumesc pentru sustinere tuturor prietenilor din lumea vinului si din afara ei, si mai ales cititorilor necunoscuti care s-au lasat antrenati in acest joc si cu care am schimbat pareri pentru prima data. A fost atat de placut incat ma gandesc sa propun acest concurs si anul viitor, la aniversarea a 3 ani de Vinuri Povestite.
Filed under vinuri româneşti
Ce e ala, decantor ?
Joe, unul dintre cititori, m-a intrebat la ce foloseste decantorul si am promis ca voi raspunde printr-un articol. Cum anul se apropie de sfarsit, trebuie sa ma tin de cuvant cat nu este inca prea tarziu…
Intr-un fel, aprecierea, evaluarea si servirea vinurilor au multe lucruri in comun cu gramatica limbii romane. Adica reprezinta o materie cu cateva reguli si o mie de exceptii, in cadrul careia uzul e mai mereu certat cu norma. Stiu din proprie experienta ca atunci cand incepe sa te intereseze vinul si citesti despre decantor si carafare ai tendinta sa consideri toate aceste lucruri drept niste ritualuri de vanitate inutila. De fapt, la ce foloseste decantorul si cum anume, vei afla abia dupa ce ai dat chix cu cateva vinuri.
De ce folosim decantorul ?
Avem doua motive pentru care folosim decantorul: pentru a aera un vin tanar sau pentru a decanta un vin batran.
Aerarea vinului, prin lasarea lui in carafa cu o ora-doua inainte de servire, are ca rezultat accentuarea expresiei aromatice a vinului, prin eliminare anumitor arome de reductie, dar va ajuta si dezvoltarea corpului si rotunjirea taninilor, felul in care vinul se “aseaza in pahar”.
Decantarea este procedeul prin care vinul se separa de impuritatile depuse cu timpul, pe fundul sticlei. Decantarea se face intotdeauna cu cat mai putin timp inaintea servirii, pentru ca vinurile mature isi pot pierde buchetul prin expunere indelungata la aer.
Ce vinuri trebuie aerate ?
In general, regula spune ca se aereaza vinurile tinere, atat cele rosii cat si cele albe. Vinurile vechi, mature, grand cru, se servesc fara aerare.
Dar adevarata problema in folosirea decantorului o constituie de fapt, interpretarea notiunii de vin “tanar si batran”, care nu tine de numarul anilor pe care ii are vinul, ci de stadiul de evolutie in care se afla in momentul deschiderii sticlei. De regula, un vin ajuns la maturitate nu mai are nevoie de aerare, pe cand un vin care nu a atins acest prag, cu tanini verzi si corpolent, va beneficia de pe urma aerarii, care nu va face decat sa-i armonizeze acele caracteristici prea puternice ale tineretii sale. Dar exista si vinuri delicate care, lasate in decantor, se oxideaza rapid.
Din acest motiv, folosirea decantorului se hotaraste intotdeauna dupa deschiderea sticlei si analiza vinului si nu dupa criteriul varstei inscrise pe eticheta.
Si nu uitati, degustarea vinului e o continua surpriza.
Filed under tot ce trebuie să ştii despre vin
Concurs – Cea mai inspirata eticheta de vin romanesc ?
Unul dintre scriitorii mei favoriti, Constantin Toiu scrie in romanul “Caderea in lume”, ca “nimic nu exista decat daca a fost povestit cel putin o data”. Cum, la implinirea a doi ani de Vinuri Povestite, cred inca, cu incapatanare, in magia cuvantului si in puterea povestii de a recrea lumea, va invit sa povestiti alaturi de mine.
In ciuda faptului ca eticheta vinului e strict functionala si pentru unele vinuri mari, aproape inutila, apreciez sticlele cu etichete frumoase si adesea, le colectionez. De aceea, m-ar interesa sa-mi scrieti despre etichetele voastre favorite.
Care credeti ca e cea mai inspirata eticheta de vin romanesc ? De ce va place ?
Vi se pare ca numele trecut pe eticheta are legatura cu personalitatea vinului din sticla ? Va emotioneaza pentru ca face apel la vechi traditii romanesti sau o contemplati pur si simplu, pentru ca e frumoasa ?
Postati poza etichetei favorite sau link-ul catre ea si o scurta argumentare pe pagina de facebook vinuri povestite pana pe 2 decembrie, ora 13:00. Atentie, eticheta trebuie sa fie de vin romanesc si aveti dreptul la o singura postare ! Cel care va insuma cele mai multe like-uri de la cititori va fi declarat castigator si va primi ca premiu o sticla de vin bun, romanesc, din colectia mea.
La povesti, inainte, dragi cititori !
Filed under vinuri româneşti
Prince Merlot
Aceasta toamna lunga si frumoasa a scos la rampa, in ropot de frunze vestede, cateva vinuri romanesti surprinzator de bine pastrate. Prin amabilitatea lui Cezar Ioan, am degustat alaturi de echipa vinul.ro trei magnumuri (1,5L) de la Vinarte: Prince Mircea 2000 (100% merlot), Prince Matei 2001 (100% merlot) si Soare 2001 (100% cabernet sauvignon).
Ceea ce m-a surprins la aceste vinuri a fost aciditatea foarte buna si, mai ales, expresia aromatica foarte asemanatoare vinurilor bordoleze invechite. A fost apoi, interesant de observat diferenta dintre un merlot de Starmina – Vanju Mare (Mehedinti) – Prince Mircea si unul din Villa Zorilor (Buzau) – Prince Matei.
Prince Matei 2001- corpolent, condimentat (cuisoare, piper, cafea) si cu tanini vii, a parut cu 3-4 ani mai tanar decat o arata eticheta, si e indubitabil, cel mai bun din cele trei. Totusi, mi-as fi dorit sa aiba si o nota ceva mai personala in expresia sa navalnica. Poate va mai capata prin invechire. In plus, dupa ce acest frumos Matei a castigat medalia de aur la “Mondial du merlot” a devenit de negasit.
In mod paradoxal, mi-a placut mai tare batranul Mircea. In ciuda faptului ca, la deschidere s-a aratat inchis si auster, dupa aerare, au aparut arome tertiare de piele, pamant, fruct si baliga. Un vin echilibrat, cu aciditate buna si care mi s-a parut cel mai “frantuzit” dintre cele trei, prin notele initiale cerate si inconfundabila aroma de baliga a vinurilor din Languedoc. Are nevoie de cel putin 3 ore in decantor inainte de servire.
Soare 2001, cu aceleasi arome bogate de pamant, piele si fruct, mi s-a parut dominat de o aciditate incredibila, care imprima vinului un finish usor amarui. Totusi, ma gandesc ca senzatia mea a putut fi viciata si de faptul ca a fost servit dupa exuberantul si carnosul Matei.
Magnumurile de la Vinarte m-au surprins deosebit de placut si mi-au confirmat impresia ca vinul e intotdeauna bun, daca e facut cu pasiune si, in plus, daca ai suficienta rabdare ca sa-l cunosti si sa-l astepti.
Filed under vinuri româneşti
Un eveniment indelung asteptat
Ma bucur in mod special de ocaziile pe care acest blog mi le ofera de a insoti vinul bun cu oameni deosebiti si ambianta inspirata. Din acest punct de vedere, initiativa Stirbey de a expune, reclame si caricaturi cu vinuri Stirbey aparute la inceputul secolului XX, in revista satirica “Furnica”, e un eveniment pe care il asteptam de mult timp.
Baroana Ileana Kripp este aceea care a avut ideea de a cauta prin anticariate afisele si caricaturile vinurilor Stirbey si de a organiza o expozitie deschisa publicului, intr-un loc el insusi plin de istorie, Hanul lui Manuc.
Se stie destul de putin despre perioada de aur a presei umoristice interbelice, cand numai in Bucuresti existau aproximativ 300 de reviste satirice. Revista “Furnica” a aparut, saptamanal, intre 19 septembrie 1904 – 14 noiembrie 1916 si 14 decembrie 1918 – 8 octombrie 1930 si era scrisa, aproape in intregime, de George Ranetti si D.N.Taranu. De asemenea, e interesant de observat ca in paginile ei si-au facut debutul cativa dintre pictorii romani astazi foarte cunoscuti: Francisc Sirato, Ary Murnu, Ion Theodorescu-Sion.
Pe de alta parte, se stie la fel de putin si despre istoria vinului romanesc. De exemplu, cred ca ar merita sa ne gandim la o analiza din perspectiva istorica, a consumului de vin in Romania. Am citit de curand amintirile lui Radu Rosetti, care sustine ca boierii romani nu erau bautori de vin si ca acest obicei a fost introdus in Tarile Romane de domnii fanarioti, dupa modelul de la Constantinopol. (Radu Rosetti – Ce am auzit de la altii. Amintiri, Ed. Humanitas, 2011, pag 77 si pag 177). Dar, un secol mai tarziu, asa cum o arata revista “Furnica”, consumul de vin pare un fenomen generalizat si subiect pentru subtile atacuri politice (unele dintre acestea greu de decodat astazi). Probabil ca o analiza bine documentata ar putea oferi mai multe raspunsuri curiozitatii noastre.
Pana cand si alti pasionati vor cauta prin arhive, expozitia – “Reclame si caricaturi de vin Stirbey din revista Furnica”- va asteapta la Hanul lui Manuc, in Manuc Café, pana la 30 noiembrie. Cred ca nu ar trebui sa ratati aceste marturii din trecut, caricaturi sprintare, voioase si intepatoare ca o cramposie, dar si afise melancolice ca o feteasca regala genius loci care a vazut multe.
Filed under din istoria vinului românesc
Pragul psihologic in cumpararea vinului
M-am intrebat intotdeauna de ce a atat de usor de inteles de ce un Mercedes nu costa cat un Logan, in schimb e asa de greu de acceptat ca un Pétrus e asa de scump. Daca in cazul masinilor, logica functioneaza impecabil atunci cand argumentezi ca dotarea si piesele unui Mercedes sunt de x ori mai bune, de ce oare percepem intr-o logica diferita pragul dintre un vin de 20 de lei si unul de 200 lei ? Cu alte cuvinte, de ce in cazul masinilor conteaza mai mult marca, iar in cazul vinurilor mai mult pretul ?
Cred ca acest lucru tine de aprecierea exclusiv subiectiva a vinului, de faptul ca pentru unii – asa cum zice prietena mea, Irina – vinul nu se preface pe papile ca e ciocolata cu cirese. E mai usor sa apreciezi un Mercedes, decat un Clos des Mouches, pentru ca vinurile mari sunt, in general, neprietenoase si necesita timp si atentie speciala. Nu iti trebuie doar un anume nivel financiar, ci ai nevoie si de un bagaj de cunostinte aferent si mai ales, de multa experienta taninica pe papile.
Un prieten drag imi spune mereu ca exista un prag psihologic in cumpararea vinului, care nu tine neaparat de situatia financiara, ci de constientizarea unei nevoi. Teoria lui e ca in viata oricarui bautor de vin, apare un moment in care intalnirea cu un vin mare il va ajuta sa devina un pasionat sau “un bautor nelinistit”, iar suma pe care o va aloca pentru cumpararea vinului va creste treptat, in acelasi timp cu imbogatirea experientelor gustative.
De fapt, vinul e doar un pretext pentru senzatii, extazuri, povesti, socializare si, din fericire, toate acestea sunt imposibil de cuantificat in bani. Totusi cred ca, asemeni operelor de arta, un vin bun e cu atat mai bun cu cat reuseste sa ramana mai mult timp in atentia ta. Iar un vin care s-a lasat repede descoperit, pe care l-ai inteles, inceteaza sa te mai intereseze. Poate ca asta e motivul pentru care lumea vinului e atat de speciala. Dar, e, in aceeasi masura, si o lume in care te poti pierde.
Filed under poveştile Monei
Dor de Languedoc
Dincolo de obiceiurile culinare ale iernii care ne impun alegerea unui vin rosu, intotdeauna mi-am explicat faptul ca in acest sezon simtim mai degraba nevoia sa bem vin rosu, prin aceea ca numai acest tip de vin poate sa ne readuca in simturi, lumina si puterea soarelui. Vinul rosu e un dor de soare, care se consuma mai ales atunci cand ii simti mai tare lipsa.
Si cum, in cazul meu, numai un syrah e capabil cu adevarat sa alunge frigul si sa-mi readuca lumina in privire, am deschis un Guilhem Gaucelm, Ermitage du Pic Saint Loup, 2004, AOC Coteaux de Languedoc.
Culoare rubinie, foarte densa si vioaie. Nas, foarte expresiv, elegant, la inceput mineral si floral (violeta), inlocuit rapid de cireasa, vanilie, piele si ceea ce francezii numesc menthe poivrée. Dupa cateva ore de aerare parca se simteau si lejere note de ciocolata. Gust plin, amplu, cu tanini vioi. Final lung si postgust cu aceeasi cireasa in ierburi de Languedoc. Un vin extraordinar de bun, un vin de rasa, care ar merita o descriere in 1000 de caractere. Din pacate sau din fericire, intalnirea cu un astfel de vin anuleaza cuvintele…
Regiunea Coteaux de Languedoc a dobandit statutul de AOC relativ recent, in 1985, iar, in 1994, sectorul Pic Saint Loup este inglobat AOC-ului Languedoc. Cuvée Guilhem Gaucelm face parte dintre cele mai apreciate apelatiuni Pic Saint Loup. E un assemblage de 60% grenache din vii vechi de 85 de ani si 40% syrah, plantate pe soluri argilo-calcaroase din cuaternar, si este maturat 30 de luni in baric.
Interesant este ca acest Guilhem Gaucelm provine dintr-un an dificil in Languedoc. 2004 a fost un an cu clima foarte rece. Faptul ca a rezultat, totusi, un vin atat de bun, e inca o dovada ca expresia calitatii unui vin isi are secretul in buna ingrijire a vitei, adica in respectul viticultorului fata de meseria sa.
L-am servit alaturi de creier cu garnitura de cartofi si salata de ardei copti.
Filed under vinuri povestite şi recomandate
